Sportul din perspectiva copilului – episodul 1

Vorbeam AICI despre o carte, Psihologia sportului, coordonata de Stephen J. Bull (editura Psihologia pentru toti, 3 Trei). Capitolul 9, “Copiii si sportul” (scris de Misia Gervis), insumeaza 20 de pagini foarte interesante in care se vorbeste despre relatia Antrenor – Copil, Parinte – […]

Vorbeam AICI despre o carte, Psihologia sportului, coordonata de Stephen J. Bull (editura Psihologia pentru toti, 3 Trei). Capitolul 9, “Copiii si sportul” (scris de Misia Gervis), insumeaza 20 de pagini foarte interesante in care se vorbeste despre relatia Antrenor – Copil, Parinte – Copil si Antrenor – Parinte.

Acest capitol are 3 obiective, dupa cum descrie autoarea:

1) sa analizam sportul din perspectiva copiilor, sa intelegem potentialul pe care il are in dezvoltarea constructiva a acestora si sa scoatem in evidenta potentialele capcane ale practicarii unui sport

2) sa evaluam educatia fizica din punctul de vedere al parintilor. De ce ar trebui acestia sa isi incurajeze copiii sa fie activi intr-un domeniu sportiv? Care este rolul antrenorului in incurajarea sustinerii din partea parintilor?

3) sa cercetam rolul pe care-l are un antrenor in crearea unei atmosfere placute in timpul antrenamentelor si legatura acestuia cu parintii copiilor sportivi.

 Episodul 1

Sportul din perspectiva copilului

„La modul ideal, un copil care practica un sport intr-un cadru organizat va putea sa isi dezvolte abilitati care ii vor fi de folos in viata adulta”, scrie autoarea, continuind citeva rinduri mai jos: „Toti copiii ar trebui sa aiba dreptul de a se implica intr-o disciplina sportiva la un nivel potrivit virstei si capacitatii lor!”. Acesta este primul element crucial care trebuie luat in considerare atunci cind privim sportul din perspectiva unui copil: VARSTA!

„Majoritatea expunerii pe care oamenii o au la sport vine din partea mass-mediei, unde sportivii sint in general profesionisti si, prin urmare, comportamentul lor reflecta asta. De prea multe ori, adultii implicati in sportul practicat de copii, fie ca sunt antrenori, parinti sau oficiali, se asteapta ca cei mici sa oglindeasca purtarea sportivilor adulti”. GRESIT! Este o abordare nefericita, care nu ingaduie dezvoltarea personala a copiilor, ci mai degraba ii forteaza sa se maturizeze prea curind.

…

„Majoritatea copiilor care practica un sport nu vor ajunge campioni, chiar daca parintii si antrenorii lor isi doresc asta. Cea mai mare parte dintre ei au o gama larga de motive care ii determina sa ia parte la o activitate sportiva, iar multe nu au legatura cu castigul, ci cu simpla placere!

Parerea pe care copiii o au despre ei insisi este numita INCREDERE IN SINE … Increderea scazuta poate aparea daca antrenorul nu stie ca fiecare elev al sau trebuie sa simta ca reuseste si nu modifica sedintele de antrenament pentru a atinge acest scop.

AMINTITI-VA ca celor mici le place sa dobindeasca abilitati si sa se simta capabili! Sportul ofera ample oportunitati in ambele cazuri!

….

Sportul ofera mediul in care copiii pot sa-si dezvolte capacitatea de socializare, de a lupta pentru o cauza impreuna cu grupul care formeaza echipa, cu antrenorul. „Toate acestea sint abilitati valoroase, necesare succesului in viata adulta. Totusi, asemenea calitati pot fi stimulate doar in contextul sportiv potrivit. Asadar, este important sa intelegem cum poate fi folosita educatia sportiva in mod constructiv pentru a-i ajuta pe copii. E clar ca PERSONAJUL CHEIE este ANTRENORUL in asigurarea unui climat pozitiv, sanatos. De cele mai multe ori, el determina continuarea implicarii din partea tinerilor sportivi. Prin urmare, antrenorul trebuie sa cunoasca factorii care pot face ca activitatea fizica sa fie si placuta!”.

Stimularea implicarii copiilor:

– copiii nu sint adulti, deci trebuie tratati diferit

– trebuie sa se incerce metode pentru usurarea participarii copiilor la antrenamente. Exemplu: micsorarea terenului la fotbal intr-un meci face ca oboseala sa nu se simta atit de repede, iar copiii se vor concentra mai mult asupra propriilor abilitati si vor avea mai multa satisfactie

–  copiilor le place sa fie activi si, daca nu fac ceva, se pot plictisi usor si, deseori, pot renunta de tot la sport!

Prin reevaluarea antrenamentelor, antrenorii pot forma sportivi foarte priceputi si fericiti!

Copiii si competitia

Este important sa retinem ca REUSITA nu este acelasi lucru cu CASTIGUL! Acest lucru contrazice tot ceea ce copiii afla despre reusita de la televizor si de la antrenorii si parintii prost informati!

A reusi inseamna a obtine mai mult decit data trecuta sau a-ti atinge scopurile personale in loc sa te focusezi pe rezultat. Este foarte important ca adultii care lucreaza cu copiii ce practica sporturi competitive sa faca aceasta distinctie si sa o aprecieze la adevarata ei valoare! Cei mici se simt bine in pielea lor cind au o imagine pozitiva despre sine, iar sportul le poate oferi asta, daca elementele competitive sint corect gestionate”.

….

In urmatorul episod vorbim despre Parinti si rolul lor, apoi despre relatia Antenor – Parinti!