Special guest, Il Padrino: „Traditii. Un meci ca un Paste fara miel”

Scriu acest articol inainte de disputarea meciului, asa, ca sa nu stiu nici scorul si nici desfasurarea evenimentelor. Oricum nu prea conteaza caci e doar un urlet de jale.

Derbyul Steaua – Dinamo a devenit mai mult o […]

Scriu acest articol inainte de disputarea meciului, asa, ca sa nu stiu nici scorul si nici desfasurarea evenimentelor. Oricum nu prea conteaza caci e doar un urlet de jale.

Derbyul Steaua – Dinamo a devenit mai mult o sarbatoare traditionala decat un derby de traditie, este mai degraba o infruntare intre familii: finu vs nasu. Altadata Bumbescu ii bumbacea ficatii lui Camataru, Andone ii scotea cate o coasta lui Piturca, iar Lacatus se infingea in beregata unui Lupu mai flamand ca oricand de victorie. Erau jucatori crescuti si educati in acest spirit de Dinu, Lucescu, Iordanescu, Satmareanu etc. Stiau, aveau cultura acestui mare meci, caci pentru el munceau si se pregateau inca de la grupele de copii, inca de la gradinita, inca din pantecele mamelor.

Acum cu Molinero, Geraldo, Bakaj sau Ricardo e greu sa mai ai aceleasi tensiuni, aceeasi ambitie pe teren, atat timp cat nu are cine sa le insufle sentimentele necesare. Oricat s-ar stradui presa, oricat ar vrea jucatorii si indiferent cate declaratii razboinice ar face acestia, pentru ei, un Dinamo – Steaua e un meci ca oricare altul, ba chiar si mai putin, un meci intre locurile 5 si 7 sau mai stiu eu ce loc.

Acum cand liderii celor doua echipe sunt jucatori ce se remarca doar prin hainele luxoase sau prin prezenta in cancanuri langa bombe sexy, ba mai nou, cand devin ei insisi bombe sexy, e greu sa mai speri ca acest derby de traditie va mai exploda ca o bomba sau ca va mai fi vreo traditie in cativa ani. Cel mai probabil se va pierde in anonimat, asa cum insasi jucatorii sunt niste anonimi umflati de presa, de patroni si de numele cluburilor, la care nici nu visau sa ajunga!

Altfel derbyul de Paste nu-mi trezeste nici o emotie acum, probabil la ora jocului va fi altceva, insa mi-e dor de zilele de alta data de dinaintea derbyului, de noptile nedormite de dupa, de bucuria victoriei si chiar de dezastrul unei infrangeri rusinoase.

Adu-ne Doamne derbiul inapoi … sau drace!