„Sint o suta de cluburi cu copii intre 5 si 12 ani si doar 15 care continua munca peste aceasta virsta!”
Articolul deaici (Cu drag, despre copii si juniori) a stirnit citeva reactii valoroase, astfel ca m-am gindit sa le scot intr-un articol separat, pentru a nu se pierde printre comentarii. Iata ce a scris Ilie Stefan Dragan, cu care nu ma […]
Articolul deaici (Cu drag, despre copii si juniori) a stirnit citeva reactii valoroase, astfel ca m-am gindit sa le scot intr-un articol separat, pentru a nu se pierde printre comentarii. Iata ce a scris Ilie Stefan Dragan, cu care nu ma cunosc personal, dar pe care l-am vazut la lucru la Cupa DimSoft de anul trecut. A cistigat concursul desemnat antrenorilor, care au fost provocati sa loveasca transversala de la 16 metri. Bucuria cu care micutii sai fotbalisti l-au imbratisat si felicitat poate fi o carte de vizita frumoasa pentru el. Iata insa ce a scris antrenorul de la 3Kids (www.fotbalcopii.ro) referindu-se la articolul meu:
„Cuvinte adevarate, echipe frumoase, munca multa, visuri facute si intr-un final ……. nimic nu e sigur! Sau cum am vazut un citat intr-un film, „doar moartea si impozitele”. Din pacate, cu o floare nu se face primavara, iar in tara noastra draga sau cel putin in Bucurestiul nostru frumos nu s-a „nascut” inca un club care sa ofere toate conditiile necesare copiiilor aspiranti din ziua de azi pentru a ajunge la performanta. Drumul e lung, exista multe intersectii, iar din pacate „la noi” omul se uita doar pana la primul colt de strada, iar acolo „intrebam pe cineva”, ca asa-i in Romania.
Multi antrenori, manageri, patroni de club pornesc pe acest drum, insa fara sa stie cu adevarat ce implica fenomenul in sine. Unii o fac pentru bani, altii pentru faima, iar foarte putini din pasiune pura. Ce-i drept, s-a promovat foarte mult in zilele noastre zicala „dragostea trece prin stomac” si doare al naibii de tare adevarul. Si cine sufera in final? Copiii, acei micuti care cred cu tarie ca pot ajuge un Messi sau un Cristiano Ronaldo. Ei cred ca pot munta muntii din loc si chiar pot, insa nu in conditiile date.
Acum cei de nascuti in anul 2002 de la Dimsoft sunt foarte buni, insa ce se va intampla cand vor trece pe teren mare ? Unde va fi terenul cel mare pe care ar trebui sa se antreneze? De aceasta „mica” problema se lovesc multe cluburi din ziua de azi.
Terenurile mari, care cu ceva timp in urma apartineau unor fabrici, se transforma in blocuri. Si cum spuneam, cine sufera in final? Sunt aproape o suta de cluburi pentru copii cu varsta intre 5 si 12 ani in Bucuresti. Dar dintre acestea, doar 15 cluburi mai continua munca cu ei si dupa ce implinesc 12 ani. De ce? Eheeee, pai nevoile copiilor se inmultesc, iar parintii nu mai platesc asa usor pentru ca le-a trecut „betia”cand credeau ca al lor copil ii poate scoate din saracie.
Bineinteles, scenariul nu e acelasi in toate cazurile, dar indiferent de varianta copilul sufera. Nu spun ca ar trebui sa renuntam, sau sa nu-i mai indrumam pe copii catre sport. Departe de mine acest lucru. Spun doar ca ….se pot face mai multe pentru copiii nostri! Pe curand….”.
Sint cuvinte venite din sufletul unui antrenor de copii si juniori si din intilnirea cu dezorganizarea generala a fotbalului romanesc. Intimplator, DimSoft este unul dintre cluburile care acum cauta solutii pentru problema ridicata de Stefan Dragan (inchirierea unui teren mare), dar in gindurile asternute aici de antrenorul de la 3Kids Bucuresti sint convins ca numele echipei bucurestene a fost doar un sinonim pentru „club de fotbal copii si juniori” .
Un alt cititor, care s-a semnat Paul, a extins problema la nivel national: „Sunt multe localitati mici in tara asta unde oameni inimosi si pasionati, nu intotdeauna “antrenori cu patalama”, aduna in jurul lor copii de 7-8-9 ani cu care incep sa lucreze la ABC-ul fotbalului. Din pacate, la pragurile urmatoare de varsta, competitiile pentru copii sunt prost gandite sau chiar lipsesc si atunci motivatia acestor pusti incepe sa scada!
Si mai este o problema…diferenta mare de conditii dintre echipele despre care ati scris si celelalte (multe). Un prim pas ar fi daca AJF-urile nu ar mai solicita taxe pentru campionatele de copii si tineri (macar pana la 16 ani). Dar cine sa ne auda?! Cine dezbate astfel de subiecte daca FRF nu are o strategie in acest sens? Ei fac o selectie la loturile nationale (cu “rezultatele” bine stiute) doar asa ca sa se afle in treaba si cam atat! Si ar mai fi multe de zis…”.
Chiar ca ar mai fi multe de spus. De aceea, rog pe oricine doreste sa dezbata pe tema copiilor si juniorilor sa scrie aici, si voi gazdui opinia fara nici o problema, iar ea se va vedea si pe www.gsp.ro, cel mai bun site de sport din.ro!
Multumesc.