Football business fundamentals – episodul 2: Boca Juniors

1905 este anul de nastere al Boca Juniors. Englezii de la The Observer spun ca „sa vezi un meci Boca – River” este in top 50 lucruri care au legatura cu sportul si pe care trebuie sa le faci inainte […]

1905 este anul de nastere al Boca Juniors. Englezii de la The Observer spun ca „sa vezi un meci Boca – River” este in top 50 lucruri care au legatura cu sportul si pe care trebuie sa le faci inainte sa mori. Si nu oriunde, ci chiar pe La Bombonera, stadionul ridicat in 1938 si care seamna cu o stiva de cutii de ciocolata ambalate cu grija.

O parte din viata acestui club, perioada din primii ani ai lui 2000, reprezinta un foarte interesant studiu de caz in cadrul cursului de Football business fundamentals pe care-l urmez in prezent (citeste aici episodul 1). Sint anii in care presedintele clubului a fost Mauricio Macri, fiul lui Franco Macri, un afacerist italian emigrat in ’40 in Argentina.

Boardul lui Boca Juniors are 23 de membri (alesi o data la 4 ani), care se intilnesc lunar pentru a discuta despre viata financiara a clubului, despre intitiativele, proiectele sau ce e important si are nevoie de avizul acestui consiliu. Tot din acesti membri se formeaza comisii care autorizeaza si monitorizeaza diverse actiuni, cum ar fi, spre exemplu, relatia cu presa etc.

Directorul general are in subordine 10 manageri care ii raporteaza in domenii ca marketing, finante, HR, juridic, aprovizionare, securitate sau fotbal, fiecare pe palierul sau.

Venirea lui Macri (foto, in stinga) la timona a adus o serie de masuri foarte interesante. Acesta si-a setat din start doua prioritati:

1) modernizarea stadionului la Bombonera si dezvoltarea facilitatilor pentru fani, VIP-uri si presa

2) dezvoltarea La Cantera, academia de juniori a clubului

Toate planurile au pornit insa de la un studiu de mare amploare la care au participat fanii, ziaristii, corporatistii sau chiar turistii! S-au facut 100 de interviuri mari, peste 20 de focus grupuri si circa 500 de interviuri medii, iar feed-backul si concluziile studiului i-au aratat prioritatile din jurul echipei.

Fanii, presa si VIP-urile au fost prioritatile in renovarea Bombonerei.

Pentru ca zona in care se afla clubul, Dockland, este una muncitoreasca, Macri a luat decizia de a nu mari pretul biletelor, de a crea facilitati pentru abonati si de a cauta alte zone de venituri. Astfel, cei care plateau 8 $ pe luna aveau acces gratuit si prioritate sa-si aleaga locurile. A construit loje moderne, cu sistem intern de televiziune, foarte confortabile, in care corporatiile plateau 6.250$ pentru un loc in cursul sezonului. Pentru presa a pus la dispozitie o gama larga de facilitati: sali de conferinte complet echipate, 21 de cabine radio-TV, conexiuni WI-FI si un ecran gigant. Departamentul de presa a acreditat peste 400 de ziaristi in acea perioada, Macri fiind constient ca fiecare relatare despre echipa este un real cistig si ca vor veni numai avantaje din faptul ca milioane de oameni vor auzi vorbindu-se despre Boca. In 2005 a inaugurat, la implinirea a 100 de ani, si muzeul clubului, caruia i-au trecut pragul intr-un an peste 300.000 de vizitatori.

Continuind in aceeasi nota, Macri a pus la dispozitia unei institutii de servicii medicale spatii generoase in noua arena, primind gratuitate in schimb pentru membrii clubului, dar si pentru fanii care locuiau in zona (cartierul La Boca). Apoi a extins colaborarea in centre de nutritie pentru copiii din cartier.

Academia de tineret, La Cantera, a fost al doilea proiect important. A lansat-o impreuna cu Casa Amarilla, construita chiar linga terenul de antrenament al echipei mari, astfel incit cei 120 de tineri pe care-i gazduia sa aiba contact vizual cu fotbalistii pe urmele carora sperau sa calce. Dintre cei 120 de pusti cu virste intre 12 si 16 ani, circa 87 erau din alte localitati, clubul asigurindu-le insa toate conditiile, plus un bilet pe luna pentru a merge acasa sa-si vada parintii.

Tinerii fotbalisti au fost inrolati intr-un program de 10 luni, care putea fi prelungit in cazul in care cresteau conform planului intocmit de specialistii clubului.Acestia studiau si se antrenau 6 zile pe saptamina, iar EDUCATIA a fost cuvintul cheia la casa Amarilla. Jucatorii au mers la scoala zilnic, ba chiar au primit ore suplimentare la matematica, engleza si folosirea calculatorului. Oscar Regenhardt, antrenor al grupei U16, spunea: „echilibrul psihologic este important pentru jucatorii care aspira sa devina vedete internationale. Este nevoie sa-i pregatim pentru a face fata presiunilor de la nivel inalt, iar EDUCATIA joaca un rol important in formarea caracterului”!

Carlos Tevez este cel mai cunoscut produs al La Cantera.

Studiul arata ca din 30 de copii, doar 3 reusesc in cariera, lipsa motivatiei si caracterul fiind principalele obstacole in cazul pustilor. De la lansarea Academiei, Boca a schimbat si procentele in cazul coproprietatii (cedind maxim 20%), dar si comisioanele impresarilor.

Totusi, dindu-si seama ca procesul de formare si promovare din propria pepiniera este de durata, Macri a cautat o solutie paralela si a infiintat un fond de investitii pentru achizitionarea celor mai buni jucatori tineri din Argentina. La scurt timp a facut pasul spre Bursa, lucru care i-a speriat pe unii, dar a atras peste 1.500 de oameni care au investit intre 100 si 200.000 $. Macri a pus garantie 20 de milioane de dolari, dar in scurt timp profitul investitorilor a atins un total de 9,3 milioane de dolari! S-au achizitionat atunci 14 jucatori cu virste intre 18 si 25 de ani, iar cel mai cunoscut nume vindut a fost Walter Samuel, cedat la AS Roma pentru 21,5 milioane dolari.