O parere venita din realitatea cruda a fotbalului romanesc …

Cu Costel Enache poti vorbi despre fotbal zi si noapte si nu te plictisesti. Are pareri pertinente, intotdeauna sustinute de argumente. Este un om valoros, cu un caracter frumos, care si-a construit cariera de antrenor prin multa munca si pasiune. […]

Cu Costel Enache poti vorbi despre fotbal zi si noapte si nu te plictisesti. Are pareri pertinente, intotdeauna sustinute de argumente. Este un om valoros, cu un caracter frumos, care si-a construit cariera de antrenor prin multa munca si pasiune. Imi aduc aminte ca, la un moment dat, cind era pe banca Laminorului Roman si avea o serie de aproape 15 meciuri fara infringere, l-am intrebat daca-l tenteaza banca unei echipe din prima liga. Raspunsul m-a surprins: „In acest moment, nu. Pentru ca vestiarul unei echipe din Liga 1 se gestioneaza altfel si inca nu sint pregatit”.

A preluat apoi in divizia B echipa a carei emblema a fost ca jucator ani in sir, Ceahlaul, si a promovat-o pe prima scena! Cu un lot alcatuit din fotbalisti din esaloanele inferioare sau adusi gratis a reusit in primul an o evolutie care a bagat in conturile clubului citeva milioane bune de euro, cu un fotbal apreciat de specialisti. In al doilea an, Pinalty n-a mai avut rabdare si cu 3 etape inainte de final l-a inlocuit, iar in ziua de azi nemtenii se chinuie intr-o mediocritate baltita.

Si pentru ca nu a putut sta departe de fotbal, Costel nu s-a sfiit sa ia loc pe banca Dunarii Galati in liga secunda, preluind din mers o echipa ingenunchiata in subsolul clasamentului. A muncit, a reusit rezultate mult peste conditia echipei, dar a sfarsit prin a constata ca a lucrat pe gratis, clubul desfiintindu-se la finele sezonului, fara ca el sa mai aiba macar sperante de a recupera din banii munciti. Si de care avea mare nevoie pentru tratamentul baietelului sau (citeste aici povestea).

– Costel, cum se vede liga secunda? 

– Him … Sincer? Este o durere generala la acel nivel. Pentru mine a fost o experienta de viata foarte interesanta, dar parca traita intr-o tara care tocmai a trecut printr-un razboi.

– Care crezi ca-s principalele probleme? 

– In primul rind, cred ca ar trebui evaluat corect si in mod realist stadiul in care se gaseste fiecare club din liga a II-a. Daca nu indeplinesc conditiile normale de a-si desfasura activitatea, atunci n-ar trebui inscrise in competitie. Pentru ca totul devine o bataie de joc generala. Muncesti si iar muncesti, iar cind sa-ti primesti drepturile esti trimis la plimbare … Sint echipe care n-au apa calda la stadion, ai caror jucatori stau cu lunile neplatiti si cind isi cer drepturile li se inchide gura cu un cinic „daca nu-ti convine, pleaca in alta parte” …

– …

– Stii ce mi se pare grav? In fotbalul asta al nostru se cer licente peste licente de la antrenori si jucatori, insa conducatori pot sa fie cei mai timpiti oameni din tara. Noi invatam, studiem, iar cind punem in practica te trezesti ca vine cite unul si-ti zice „faci asa cum zic eu, ca asa vreau eu!”. …  N-ar fi mai bine invers? Sa ai un manager de club valoros, sa poata sa-si aleaga o echipa cu care lucreaza si sa raspunda pentru obiectivele clubului alaturi de aceasta? … Poate n-ar fi rau sa incepem sa ne gandim la acest aspect. Sintem in 2014, societatea are alte cerinte, nu mai merge sa ajungi in virf doar pentru ca ai fost un nume cindva pe teren sau ca ai prins o cupa europeana ca presedinte acum 10 ani … Trebuie sa fii pregatit, sa inveti, sa-ti iei diplome, atestate etc. Nu mai poti sa faci lucrurile dupa ureche sau cum ai vazut tu acum 5 – 10 – 15- 20 de ani in urma. Pur si simplu s-au schimbat vremurile, iar know-how-ul modern este foarte important in orice domeniu sau functie, mai ales cind esti manager de grupare sportiva.

Cam are dreptate, nu? In lipsa de modele, de o supraveghere fair a forurilor superioare (LPF & FRF) timp de aproape 25 de ani, fotbalul romanesc a ajuns in moarte clinica. Probabil 70% din cluburile din prima liga supravietuiesc doar datorita drepturilor TV (mult umflate fata de valoarea reala a competitiei), in liga secunda este jale mare, iar despre divizia a 3-a nici nu are rost sa discutam. Acolo, deplasarea cu rata este la putere, salarii de 4-5 milioane sint mari, iar spiritul profesionist este vazut doar la televizor.