Finala CN Juniori C: Academia Hagi – Steaua 4-0.

După ce echipele de Juniori A şi B au devenit campioane naţionale în această lună, FC Viitorul Constanţa a realizat „tripla” devenind în această seară campioană naţională şi la Juniori C (sportivi născuţi după 1 ianuarie 1998). Echipa antrenată de […]

După ce echipele de Juniori A şi B au devenit campioane naţionale în această lună, FC Viitorul Constanţa a realizat „tripla” devenind în această seară campioană naţională şi la Juniori C (sportivi născuţi după 1 ianuarie 1998). Echipa antrenată de Cristian Şchiopu a învins în marea finală cu 4-0 pe Steaua Bucureşti. Golurile constănţene au fost înscrise de Florinel Coman 10, 57 şi Ianis Hagi 30, 70+3.

Iată-i, în continuare, pe cei care au contribuit în acest sezon la obţinerea medaliilor de AUR ale Juniorilor C:

Staff-ul tehnic: Cristian Şchiopu – antrenor principal, Lucian Burchel – director tehnic, Emil Dobre – antrenor cu portarii, Roberto Berruero, Gabi Zaharia – preparatori fizici, Vasilică Tudor – team manager.

Lotul de jucători folosit pe parcursul campionatului: Cosmin Dur-Bozoancă, Ştefan Peltea, Denis Jalbă – portari; Bogdan Anghel, Carlo Casap, Nicolae Cârnaţ, Andrei Ciobanu, Florinel Coman, Tiberiu Căpuşă, Doru Dumitrescu, Leonard Gheorghe, Virgil Ghiţă, Robert Grecu, Ianis Hagi, Andreas Iani, Szabolcs Kilyen, Mircea Manole, Robert Moldoveanu, Ioan Opriş, Andrei Rusu, Alexandru Trancă, Andrei Vlădescu – jucători de câmp.

Staff-ul medical: George Puflene, Alexandru Petcu – medici, Silviu Botea – kinetoterapeut.

FC Viitorul şi Steaua au pătruns în finala Campionatului Naţional după ce au câştigat turneele semifinale (17-22 iunie 2013).

FC Viitorul s-a impus în turneul zonal de la Ovidiu, înregistrând următoarele rezultate: 2-0 cu Pajura Huşi, 2-0 cu Dinamo Bucureşti, 4-0 cu Ceahlăul Piatra Neamţ şi 5-1 cu Oţelul Galaţi.

Steaua a câştigat turneul zonal de la Cluj-Napoca, înregistrând următoarele rezultate: 3-1 cu CS Atletico Arad, 3-2 cu Şcoala Gică Popescu, 4-0 cu Salina Ocna Şugatag şi 1-7 cu Ardealul Cluj.

sursa 

Mai jos, un editorial marca Andrei Vochin despre acest meci:

Juniorii sub 15 ani de la Academia Hagi au cîştigat sîmbătă titlul naţional după o finală în care au surclasat Steaua, 4-0. Speranţe pentru Mondialul din 2022.

E sîmbătă seară, ploile amazoniene încă n-au început, vremea e superbă, dar, în loc de grătar, de plimbare sau de mare, cîteva sute de oameni au preferat baza sportivă de la Buftea, acolo unde FRF a programat finala U15 a campionatului naţional. Teren excelent. Tribună suprapopulată. Două galerii zgomotoase, una alcătuită din profesionişti, cea a Stelei, cealaltă din copiii grupelor mai mici, aduşi special de la Academie pentru a-i susţine pe cei mai mari cu cîţiva anişori. Personalităţi marcante, oameni de mondiale şi de trofee europene, de la Florin Răducioiu la Liţă Dumitru şi de la Ştefan Iovan la Gică Popescu. Ultimul, alături de familia Hagi, direct implicată în eveniment.

Jos, pe teren, speranţele noastre la Mondialul din 2022. Cei mai buni copii născuţi în 1998 sau mai tîrziu, ce şi-au cîştigat dreptul de a juca ultimul act de dinaintea încoronării. Cei mai buni, însă repartizaţi total inegal. Marea majoritate în alb, foarte puţini în roşu. Iar asta s-a văzut încă de la început. Steaua n-a mai avut ca pe vremuri 1-0 de la vestiare, deh, timpurile s-au schimbat, ci a plecat cu dezavantaj. Ştaif de profesionişti a priori am văzut în partea cealaltă. Echipament de bună calitate, sponsori faţă-verso, toate tricourile la fel (nu ca la roş-albaştrii, unde unele numerele de pe spatele rezervelor erau mai mici decît ale titularilor, iar sponsorii lipseau cu desăvîrşire).

Mă rog, asta să fi fost diferenţa. Numai că prăpastia s-a accentuat cînd s-a dat drumul la joacă. Cu excepţia unui corner în debut de meci, Steaua nu s-a apropiat de poarta adversă. Ar fi făcut-o poate dacă avea şi mingea. Confiscată de banda lui Ianis şi dăruită, fază cu fază, coechipierului cel mai apropiat într-o succesiune estetică de pase. Pînă la a discuta despre individualităţi, am văzut o echipă. Un grup care la 15 ani a arătat omogenitate, o maturitate tactică vizibilă doar la echipele de afară, un modul 4-3-3 impecabil interpretat de nişte copii ce nu au lăsat nici o clipă intenţia că vor să se joace, ci, efectiv, să joace. Chestie de selecţie, jos pălăria lui Hagi!, şi de antrenament, pentru care aplauzele merită îndreptate spre antrenorul Cristi Şchiopu.

La nivel individual, diferenţa a fost mult mai mare. În afara unui optar, Geany Tudor, folosit greşit ca decar, în opinia mea, şi poate a atacantului din stînga, nimeni de la Steaua n-ar fi putut juca la Academie. Dincolo, inflaţie de valori. Ianis, căpitanul, care a dăruit masa cu două assisturi geniale, extrase din vitrina de execuţii a tatălui, şi două goluri, e, cu sau fără voia lui, vedeta. Enigma în ceea ce-l priveşte e piciorul de bază. A bătut cornere cu dreptul şi penaltyul cu stîngul. Dar alături de micul decar impresionează colegi aduşi din toată ţara. Vîrful brăilean Florinel Coman, două goluri, un assist şi un penalty obţinut, e de-a dreptul impresionant pentru vîrsta lui. Un fel de Ionel Ganea în miniatură. Şeptarul Ciobanu arde repede, dar e numai în sprint, „11”-le poate juca la fel de bine şi în bandă, şi în centru. La mijloc e un mic Busquets, cu numărul 4, şi un optar harnic, iar enumerarea poate continua şi la nivelul rezervelor de vreme ce 14 jucători merg cu regularitate la „naţionala” lui Răducioiu.
Problema e că aceşti copii extrem de talentaţi n-au concurenţă. Ei sînt cei mai buni din România de departe, dar riscă, involuntar, plafonarea. Fără o competiţie cu adversari puternici, singura soluţie e urcarea imediată în categorie. Ianis, Florinel şi ceilalţi au nevoie de adversitate săptămînă de săptămînă, nu doar de 4-5 ori pe an. Pentru a creşte mereu de la nivelul de mari speranţe azi la cel de certitudini, peste cîţiva ani, cînd, cu siguranţă, ei ne vor reprezenta la Mondialul din Qatar.