Special guest, IlPadrino: „Cadoul lui Mitica Dragomir”

Pe IlPadrino l-am remarcat in cadrul proiectului Drumul Mingii, in care s-a inscris in cursa pentru marele premiu (Un cititor va avea privilegiul sa scrie cronica finalei Cupei, care-i va fi publicata in Gazeta Sporturilor), dar si pentru a fi […]

Pe IlPadrino l-am remarcat in cadrul proiectului Drumul Mingii, in care s-a inscris in cursa pentru marele premiu (Un cititor va avea privilegiul sa scrie cronica finalei Cupei, care-i va fi publicata in Gazeta Sporturilor), dar si pentru a fi reporter GSP pe Drumul Mingii. Are o opinie curata, civilizata, astfel ca va invit sa cititi textul sau intitulat „Cadoul lui Mitica Dragomir”

Imi aduc aminte de vremurile cand vedeam la TV 2-3 meciuri pe an si parca-mi placeau mai mult. Simt o placuta nostalgie deruland in memorie filmul acelor partide. Imi amintesc inca, la mai bine de 20 de ani, fiecare detaliu, fiecare dribling al protagonistilor. Acele meciuri vechi de zeci de ani stiu ca nu le voi uita niciodata, in timp ce pe cele de Duminica trecuta deja le-am sters din memorie, prost plasate fiind in umbra partidelor de Luni, Marti, Miercuri si Joi. Aseara ma gandeam, cu o placere pe care nu mi-o explic, ca Vineri nu avem meciuri. Sentimentul este real si resimtit la scara larga.

Televiziunile au descoperit golul si l-au umplut, la inceput, cu 3-4 meciuri pe weekend din campionatele puternice, apoi cu 20 de partide pe saptamana din toate campionate posibile. Succesul era garantat, iar rezultatul a fost, mult timp, pustiirea stadioanelor.

Timpul a trecut, iar oamenii obisnuiti sa priveasca lung catre TV, dupa ceva vreme fie nu s-au mai uita deloc, scazand astfel raitingul, fie se uita plictisiti si cu ifose, cum ca meciul a fost slab, prestatia jucatorilor nesatisfacatoare etc. Romanii nu mai vor doar sa vada fotbal, vor performanta, vor sa intre in febra competitiilor europene.

Nu cu multi ani in urma, se parea ca suntem acolo, in primele zece tari ale Europei. Se parea doar, caci, accederea in top a insemnat interes sporit pentru televiziuni, iar acestea au aruncat cu bani pe drepturile TV. Problema care avea sa apara nu a fost anticipata, anume, dezinteresul telespectatorilor pentru Liga 1 datorat in principal prestatiilor submediocre ale reprezentatelor Romaniei in competitiile internationale, dar si spectacolelor grotesti ale conducatorilor.

Banii obtinuti din drepturile TV nu au reprezentat un plus la bugetul cluburilor din prima liga ci, efectiv, chiar bugetul. Bani multi, dar prost gestionati, prin aducerea de jucatori strini, majoritatea de o calitate indoielnica, incapacitatea cluburilor de a pastra jucatorii care s-au evidentiat in doar cateva meciuri, cedand lacomiei de a castiga alte milioane de euro au tras fotbalul in jos. Obiectivul a devenit, nu performanta sportiva, ci performantele financiare ale diversilor, total neinteresante pentru microbisti.

Firesc, cresterea asteptata initial s-a transformat intr-un fiasco, in care scandalurile si balacareala de dupa meci fac audienta mai mare decat meciul in sine. Acum cei ce detin drepturile TV vor sa vanda circul facut de patroni si presedinti oferind fotbalul drept bonus.

In aceste conditii, in care, vezi cazul Urziceni, patronii dau tunuri si fug cu banii obtinuti din fotbal, bani ce trebuiau investiti, in mod normal, tot in echipa, cand Tata Jean vinde, pe o suma extrem de mica, un golgeter si nici un alt club nu este in stare sa tina in tara un jucator cu reale calitati, si cand campioana vinde cel mai valoros tanar jucator, dupa un sezon in care a castigat zeci de milioana de euro, oprind din fasa orice posibila crestere a nivelului competitiei, cel mai sanatos ar fi, un adevarat cadou pentru fotbalul juvenil, ca meciurile sa nu se mai transmita, oprind astfel mizeria programata la ore de maxima audienta.