Drama de 18.750 de euro

Dorin Goian a descoperit cu adevărat capitalismul în Scoţia. L-a mirosit puţin în România, iar în Italia i-a zărit chipul sicilian, luminat de soarele blînd al Sudului. La prima vedere, pare că pe Goe al nostru l-a ajuns proverbiala zgîrcenie […]

Dorin Goian a descoperit cu adevărat capitalismul în Scoţia. L-a mirosit puţin în România, iar în Italia i-a zărit chipul sicilian, luminat de soarele blînd al Sudului. La prima vedere, pare că pe Goe al nostru l-a ajuns proverbiala zgîrcenie a scoţienilor. Dar cei de la Rangers, clubul lui Goe, au ajuns în pragul falimentului tocmai din cauză că nu au fost prea strînşi la pungă. Glasgow Rangers a acumulat o datorie de 90 de milioane de euro şi planul de redresare al administratorilor prevede o economie lunară de 1,2 milioane. Pus cu spatele la zid în faţa creditorilor, legendarul club scoţian se vede obligat să ia măsuri dure de austeritate. La orice companie din lumea asta austeritatea implică, printre altele, diminuarea salariilor şi concedierea unor oameni.
Luni seară, jucătorii lui Rangers au propus să li se scadă salariile cu pînă la 75 la sută în acest sezon. Posibil ca printre ei să se fi aflat şi compatriotul nostru, oricum el se va supune hotărîrii majorităţii. Diminuarea cu 75 la sută a salariului de 900.000 de euro anual ar însemna pentru Goian un venit de doar 225.000 de euro. Doar? Haideţi să vedem totuşi în ce lume trăim! Şi cam cît cîştigă lumea asta în care un fotbalist de la Rangers este obligat să trăiască „doar” cu 18.750 de euro pe lună. Apelăm la aritmetică, adică înmulţiri, împărţiri, adunări, scăderi şi eventual regula de trei simplă.

Statistica ne spune că venitul mediu brut pe cap de locuitor al cetăţenilor Marii Britanii, locul unde munceşte în prezent şi simpaticul nostru Dorin Goian, este de 3.000 de euro lunar. Înmulţit cu 12, rezultă un salariu anual brut de 36.000 de euro. Împărţit la 225.000, salariul scăzut dramatic al fotbalistului român, ne dă 6,25. De 6,25 ori cîştigă mai bine un fotbalist persecutat de faliment decît un cetăţean mediu al Regatului Unit al Marii Britanii.

Ştiu. Unii dintre marii sportivi produc excelenţă şi audienţă planetară. La fel cu starurile pop, rock, vedete TV, poate şi cîţiva savanţi geniali care au beneficiat şi de un PR pe măsură. Dar aceştia sînt numai cîţiva. Ceilalţi sînt lefegii foarte, foarte bine plătiţi, categoria în care intră şi fotbaliştii lui Rangers. Şi nu. Nu sîntem invidioşi şi nu am rămas blocaţi în mentalitatea comunist-socialist-colectivistă. Şi nu e nevoie să mi se amintească sacrificiile/renunţările vieţii de sportiv (fotbalist) de performanţă, faptul că un sportiv (fotbalist) cîştigă bine cîţiva ani, atît cît durează cariera. Iar apoi… Apoi ce? De ce un fost sportiv ar trebui să trăiască numai din ce a strîns pînă la 25, 35 sau 40 de ani? De ce se presupune că el nu ar fi o persoană aptă să trăiască o viaţă activă în societate şi după ce a luat sfîrşit viaţa de sportiv? De ce ni se pare că eroii arenelor sînt de fapt nişte cetăţeni de rang inferior, incapabili să se adapteze, să se integreze, să se (re)califice? De ce vedem în sportivi doar nişte soldaţi rămaşi fără război ori nişte cai de circ scoşi din manej?

Glasgow Rangers intră în viaţa reală. O dată cu Rangers, şi Dorin Goian. Există drame mai mari pe lumea asta decît să trăieşti cu 18.750 de euro pe lună. Apropo, venitul mediu pe cap de locuitor în România este de 465 de euro pe lună.