Efectul Kilmarnock
Înfrângerea lui Rangers cu a 7-a clasată din Scoția a adus și primele critici la adresa lui Ianis. Ha, de-abia așteptați, vă frecați mâinile, vor exclama unii!

Subiectul Ianis Hagi vine servit pe tavă. Cel puțin la prima vedere. Când nu ai ce scrie sau discuta la o emisiune de fotbal, intri pe ianishagi@vorbe.ro și pui în mișcare tocătoarea. Te ajută totul, dar mai ales celebritatea&atitudinea tatălui, cu adevărat celebrul Gheorghe Hagi.
Eroul de pe Rose Bowl și ziariștii scoțieni
În amonte și în aval se află cei mulți, care ori nu îi suportă pe Gheorghe și pe Ianis, ori sunt necondiționat de partea lor. Neutri, mai puțini. Să intrăm totuși în subiect. Eroul de pe Rose Bowl tocmai a ținut să le spună unor jurnaliști scoțieni că integrarea fiului la Rangers nu este o surpriză, căci Ianis a fost obișnuit de mic cu presiunea, cu țintele înalte. Mă rog, nu chiar cu cuvintele astea, dar în esență acesta era mesajul.
Ca un făcut, problema a apărut imediat după întâlnirea lui Hagi tatăl cu ziariștii care nu se zgârciseră cu superlativele după primele apariții ale lui Hagi fiul în tricoul lui Glasgow Rangers. Iar problema se numește Kilmarnock, echipă de pe locul 7 din 12 din Premiership, prima ligă scoțiană.
De la adorație la îndoieli
Kilmarnock este prima formație aflată sub linia celor 6 care se bat la titlu și tot prima de sus în jos în ierarhia celor care se luptă pentru evitarea retrogradării cu alde Ross County și Hearts. Modesta Kilmarnock tocmai a reușit să îi bată cu 2-1 pe cei de la Rangers într-un meci la care Ianis a fost pe teren 82 de minute, întâlnire pe care oaspeții din Glasgow o avuseseră sub control timp de 77 de minute, cât conduseseră cu 1-0.
Ca peste tot în lumea consumatoare de fotbal, după înfrângere criticile au curs valuri, valuri. Ca să adăugăm și o notă locală, să zicem că la ei au curs cum curge single malt-ul în paharele de cristal din bătrânele distilerii.
De la antrenorul Steven Gerrard, nimeni altul decât cel care îl elogia fără limite pe Ianis după primul meci și primul gol, până la suporteri, lumea a șters cu buretele uitării „adorația” cuvenită celui mai proaspăt transfer al lui Rangers, făcând loc îndoielilor și ironiilor.
Ne-a mai trecut fierbințeala
Steve G a evocat absența maturității și a atitudinii de învingător a formației pe care o pregătește, presa a remarcat că tânărul Hagi s-a pierdut în mediocritatea echipei. Totuși, el a primit un 6 din partea The Scottish Sun, varianta provincială a celebrului tabloid londonez. Notă care lasă însă loc speranțelor. Probabil că acest 1-2 cu Kilmarnock va avea în România efectul unui antitermic, căci pe mulți îi cuprinsese fierbințeala după debutul lui Ianis la Rangers.
A fost o revărsare de superlative periculoasă, care i-a prins în horă și pe români, și pe scoțieni. Acum ne-am mai liniștit și, fără patimă, putem discuta aplicat. Nu vi se pare că este timpul pentru o analiză serioasă, profesională, dar mai ales onestă a specialiștilor pe subiectul Ianis Hagi? Că de „calde” suntem sătui.
Câteva întrebări. Deocamdată fără răspuns
Ce fel de fotbalist este? Ce calități, ce defecte are? Punct cu punct, nu generalități care ori îl amețesc, ori îl enervează pe nerăbdătorul lui părinte. Poate crește Ianis la capitolul forță? Dar la viteză? Se implică suficient în joc, ilustrează spirit de echipă? Dar de lider? Are Ianis joc de cap sau este un capitol la care nu a lucrat?
E suficient să fii un bun executant al fazelor fixe, inclusiv penalty-uri, și să lovești mingea cu ambele picioare? Este pregătit fizic și mental să facă ambele faze ale jocului? Sunt întrebări firești care ar trebui să își găsească răspunsuri. Nu de verdicte definitive este nevoie aici, ci de puțină sinceritate.
Vehiculez o utopie, niciun om din sistem nu va risca să spună ce gândește pe subiect. De la cei care se ocupă nemijlocit acum de echipa națională până la cei care nu mai sunt legați de fenomen decât prin trecut. Supralicitat de celebrul lui tată și înconjurat de mustăceala tematică a celor care nu-l înghit pe acesta, Ianis este obligat să se descurce singur.
Trebuie lăsat să se descurce singur, dragă Gică! Ianis este un fotbalist bun, poate fi și mai bun. Însă nu pare să aibă scânteia părintelui. Este acesta un blestem? Evident că nu.