Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

A cui este Bianca?

Probabil a tuturor celor care văd în ea imaginea a ceea ce ne-ar fi plăcut să fim noi sau copiii noștri

Permalink to A cui este Bianca?
duminică, 8 septembrie 2019, 3:01

Un exercițiu la îndemâna celor care au apucat timpurile în care franceza mai era obiect de studiu în școlile din România. Deci, o propunere nu pentru foarte mulți. Din păcate. Cotidianul L’Equipe, inclusiv varianta online, publică articole ample despre victoria Biancăi Andreescu la US Open. Nu este prima dată când unul dintre cele mai cunoscute ziare de sport din lume, posibil cel mai bun, îi dedică texte semnificative Biancăi. Jurnaliștii francezi au spus încă de la Indian Wells povestea excepționalei jucătoare care a început tenisul la Pitești și s-a definit ca om și ca sportiv în Canada. Povestea Biancăi și a familiei, mai ales încercările prin care au trecut părinții ei români.

Exercițiul de care pomeneam la început nu se referă atât la lecturarea cronicilor și editorialelor, cât a comentariilor care la însoțesc. Senzația de deja vu, că tot am dat-o pe francofonie, se instalează din prima. Postările cititorilor lor seamănă până la identificare cu ale cititorilor noștri. Aerul acela atoateștiutor plutește și la ai lor. Postacii lor sunt din aceeași plămadă cu postacii noștri. Și sigur că nu sunt doar postaci acolo, sunt și oameni care își exprimă urban părerile, emoțiile, sentimentele. Spre deosebire de site-urile noastre, filtrele care elimină limbajul violent și jignitor acționează impecabil la L’Equipe.

Acolo, la ei, în acea lume totuși departe de a fi ideală, lipsesc cu desăvârșire apelative de genul ziariști vânduți, proști și habarniști, lucrători la pescărie. Ce să vezi, toate aceste aluviuni verbale, permise la noi, la ei nu trec sita. Au filtre mai performante? Sunt mai puțin permisivi, nu li se pare că declarându-l prost pe ziarist stabilești o punte de dialog cu el? Sau o fi pentru că sunt vicleni, perfizi, cu două fețe, ipocriți? Că așa îi văd o seamă de compatrioți pe francezi. Pe occidentali în general. De bună seamă, noi fiind apriori posesorii celor mai nobile trăsături morale.

Despre triumful Biancăi am observat că se scrie la greu. Mai nou toată lumea a devenit specialistă în domeniul Andrescu. Și cu calități de oracol. Din categoria lui „Ce v-am spus eu?!” Așa că nu o să îngroș rândurile lăudătorilor cu nu știu ce mari impresii personale. Am scris mai demult și de curând despre Bianca, colecția de articole gsp.ro este accesibilă oricui. Am anticipat și am sperat că va deveni marea campioană pe care o vedem astăzi. Nu am profețit, dar tenisul ei ca o carte cu o mie de sensuri m-a câștigat de la început.

Ca mulți alții bănuiesc, am trăit cu emoție finala. Cu inima la gât și cu bucuria de a vedea un copil care știe să lupte. Cu istoria, Serena, și cu contemporaneitatea, publicul …. nu mai zic cum de pe Arthur Ashe Stadium. Stăpânirea de sine a Biancăi, forța jocului, curajul, tupeul, nonșalanța și mai ales tulburătoarea ei maturitate, toate acestea au dus-o spre victorie. Printr-un transfer de putere miraculos, Serena a devenit supusa ei, iar publicul a fost redus la tăcere. Ca un cățel operat la coardele vocale. Părinții Biancăi au strălucit prin reținere și modestie, la fel ca toată lumea din loja noii campioane de la US Open. Nimeni nu și-a dat ochii peste cap, ca Meghan Markle sau ca Oracene Price, în loja cealaltă. Niciun pumn strâns amenințător, nimic din arsenalul de gesturi-clișeu care însoțesc apropiații unui jucător. Antrenorul, Sylvain Bruneau, este mai calm decât toți călugării tibetani și probabil că și fluidul acesta de echilibru o ajută enorm pe Bianca.

Nu aș filosofa prea mult pe gestul de la sfîrșit, când Bianca s-a închinat. Și asta a făcut-o cu discreție. Aș spune doar că am simțit că preț de o clipă s-a întors acasă. Acolo unde mai devreme sau mai târziu ne întoarcem toți, indiferent ce scrie în pașaportul nostru.

Comentarii (60)Adaugă comentariu

same (3 comentarii)  •  9 septembrie 2019, 22:57

sa va spun ceva dle Cristian. Ok, de acord cu calmul si atitudinea nu numai a antrenorului, ci a intregului staf si a apropiatilor Biancai. E perfect real si se vede ca e o "scoala" acolo, o mentalitate si atitudine fata de viata in general. Nu stiu daca cea mai buna posibila ..., dar e buna si echilibrata. Totusi sa va spun eu ce cred in privinta parintilor, adica de fapt a mamei. Mama sta stana de piatra pt ca mai are si cate altceva de facut. A recunoscut ca e fan yoga, iar in multe momente, mai ales din cele critice, gandesc ca face ceea ce "crede" ea ca o ajuta pe Bianca (asa, de la distanta..). Face o chestie de genul ala, mental screening? am zis bine? Sa o mai "monitorizam", ca tot veni vorba, de acum inainte..., iar ochelarii aia de soare sunt cea mai buna recuzita (asta, apropos ca unii se faleau cu nu stiu ce "ortodoxie" la Bianca ..)

Cristian (130 comentarii)  •  10 septembrie 2019, 5:30

Mda..cum se vede, din foarte multe comentarii, romanului ii place sa fie canadian, american, englez..etc..n-am auzit roman nascut in Somalia sa se creada somalez..

xstelu (63 comentarii)  •  10 septembrie 2019, 7:42

bravo ei!ca de la buzoian la buzoian(n-am terminat hasdeul)ce mai asculti acum>eu tat alea vechi...dream theatre iti place?toate bune cristi!

victor L (285 comentarii)  •  10 septembrie 2019, 9:59

A cui este...? Osaka, Petcovic, Konta A. Zverev.... ba chiar Navratilova. Si nenumarate nume alte nume. C-asa-i in tenis :P

dan (21 comentarii)  •  10 septembrie 2019, 10:11

OK Cristian am inteles ea este concluzia este ca ea este romanca totusi..ca unul care il stiu pe Coco f bine am lucrat si suntem prieteni de peste 20 de ani iti spun eu ca Bianca este CANADIANCA nici macar cu parintii nu vb romana doar engleza,gandeste ca o canadianca se comporta ca o canadianca...si iti garantez ca daca prin absurd maine ea si parintii sunt pusi in fata unei alegeri Canada sau Romania aleg fara sa gandeasca o secunda Canada ..si asta o spune unul care in proportie de 90% ar allege Romania..

JFM (151 comentarii)  •  10 septembrie 2019, 10:32

Mie nu mi se pare deloc ca Bianca ar fi romanca. Ca are o bunica la Vaideeni pe care, evident, o iubeste? Ce legatura are asta cu Romania, cu Statul Roman? Se poate spune ca are origini romanesti, asta da, ca sa li se dea satisfactie unora care nu se simt suficient de romani daca nu o includ si pe ea, cumva, in spatiul mioritic. Daca era vorba de o alta persoana, o actrita porno, la fel de mult se agitau?

Daros (2 comentarii)  •  17 septembrie 2019, 16:46

"Sangele - apă nu se face!" E româncă, indiferent ce limbă vorbește, indiferent de obținerea cetățeniei oricărui alt Stat. E normal să fie cetățean canadian - trăiește in Canada, are pașaport canadian; dar naționalitatea unei persoane nu poate fi ștearsă prin obținerea unui pașaport emis de alt Stat. Și fiică-mea este tot româncă din părinți români, chiar dacă de la vârsta de 8 ani trăiește în altă țară. Învață la școala norvegiana, obține calificative mai bune la gramatica limbii norvegiene decât colegii ei de clasă norvegieni get-beget, dar asta nu presupune că fiica-mea ar fi deodată altceva decat româncă. Cu naționalitatea te naști și tot cu ea mori. Cetățenia nu anulează naționalitatea, indiferent dacă ne place nouă, ori ba! PS: Și eu am trăit intens meciurile Biancai Andreescu, am trăit emoții ca român susținând o româncă. De asemenea mă bucur pentru ea că a găsit in Canada sprijinul necesar pentru a face performanță, dacă in România nu s-a putut. Oricine încearcă să facă ceva bun în viața sa, acționează in acest sens. Când lucrurile nu-i sunt prielnice in propria țară, ajunge să caute starea de bine în afara granițelor. Mulți am procedat astfel, nu e cazul să ne fie rușine, ori să fim blamați că am emigrat. Blamarea și rușinea ar trebui să acopere Statul Român, cel din pricina căruia am reponit viața de la zero intr-o altă țară!

Daros (2 comentarii)  •  17 septembrie 2019, 16:59

"Sangele - apă nu se face!" E româncă, indiferent ce limbă vorbește, indiferent de obținerea cetățeniei oricărui alt Stat. E normal să fie cetățean canadian - trăiește in Canada, are pașaport canadian; dar naționalitatea unei persoane nu poate fi ștearsă prin obținerea unui pașaport emis de alt Stat. Și fiică-mea este tot româncă din părinți români, chiar dacă de la vârsta de 8 ani trăiește în altă țară. Învață la școala norvegiana, obține calificative mai bune la gramatica limbii norvegiene decât colegii ei de clasă norvegieni get-beget, dar asta nu presupune că fiica-mea ar fi deodată altceva decat româncă. Cu naționalitatea te naști și tot cu ea mori. Cetățenia nu anulează naționalitatea, indiferent dacă ne place nouă, ori ba! PS: Și eu am trăit intens meciurile Biancai Andreescu, am trăit emoții ca român susținând o româncă. De asemenea mă bucur pentru ea că a găsit in Canada sprijinul necesar pentru a face performanță, dacă in România nu s-a putut. Oricine încearcă să facă ceva bun în viața sa, acționează in acest sens. Când lucrurile nu-i sunt prielnice in propria țară, ajunge să caute starea de bine în afara granițelor. Mulți am procedat astfel, nu e cazul să ne fie rușine, ori să fim blamați că am emigrat. Blamarea și rușinea ar trebui să acopere Statul Român, cel din pricina căruia am reponit viața de la zero intr-o altă țară!

Comentează