A fost odată un schimb

Acum aproape 50 de ani, Steaua îl dădea la Craiova pe Costică Ștefănescu și îl lua înapoi pe Ștefan Sameș. Vi se pare că seamănă cu ce se întâmplă acum?

Schimbul Mihai Bălașa-Tiago Ferreira dintre FCSB și Craiova a luat pe nepregătite pe toată lumea, inclusiv pe fotbaliștii înșiși. Măcar suspans și neprevăzut să fie dacă nu avem valoare în fotbal!

Acum 46 de ani

Poate vreți totuși să aflați, iar cei mai în vârstă să își aducă aminte, cum erau schimburile în alte vremuri. În alt timp, nu neapărat mai bun, dar mai fotbalistic. Se întâmpla acum 46 de ani, iar Steaua și Craiova făceau un schimb de jucători. Costică Ștefănescu pleca de la Steaua spre Bănie, iar Ștefan Sameș revenea la București, la clubul care îl formase de la vârsta junioratului. Era pe când jucător tânăr te numeai pe la 18-19 ani, nu la 25, și pe când nu era nevoie de reguli draconice ca șefii cluburilor și antrenorii să promoveze acești tineri.

Oaia neagră contra macho man

Să rămânem deocamdată în prezentul ardent și tulbure. Rocada Bălașa-Ferreira s-a făcut peste capul fotbaliștilor, după o înțelegere între patroni. Sau acționari, sau ce vor mai fi ei. Iar baza dublului transfer nu este valoarea, ci disponibilitatea. Asta ca să nu îi jignim pe cei doi jucători. FCSB/Becali a vrut să scape de oaia neagră Bălașa, iar oltenii au zis mersi fiindcă nici ei nu prea și-l mai doreau pe macho man Tiago. Rațiuni fotbalistice, lucruri care țin de sistemul în care joacă cele două echipe, afinități cu stilul celor doi antrenori (care antrenori?)? Să fim serioși!

Așa au vrut mușchii lor!

Tranzacția s-a realizat pur și simplu pentru că așa au dorit oamenii cu bani. Ai bani, ai parte, ai carte, dă-te la o parte! Aceasta este filosofia României ediție 2019. Mai ospitalieri, oltenii l-au prezentat oficial și entuziast pe proscrisul lui Becali. Și chiar cred că venirea lui la echipă va contribui la întărirea defensivei, în paralel cu relansarea carierei jucătorului. Ceea ce este normal, fiindcă Mihai Bălașa la 24 de ani încă este un jucător tânăr. Și perfectibil, dacă pricepe că de vreo doi ani regresează în loc să progreseze. Problema apare dincolo, fiindcă Ferreira nu prea se dă dus. Prevalându-se de contract, el ține morțiș să rămână la Craiova. Să explicăm de ce un fotbalist portughez care a bifat totuși toate naționalele de juniori și de tineret ale țării sale pregetă să meargă la FCSB? Credeți că îl sperie tumultul Bucureștiului, traficul, tentațiile vieții de noapte? Ori altceva?

Stoper de meserie

Până ne vom lămuri cât de abraziv este Ferreira și care este totuși suma la care va catadicsi să plece spre București, să revenim la acel schimb de acum aproape o jumătate de secol dintre Steaua și Universitatea Craiova. Ștefănescu în Bănie, Sameș în Ghencea. Cel de-al doilea a jucat toată viața fundaș central, stoper. Născut aproape de București, la Dobroești, Sameș a fost crescut de Steaua și împrumutat la Craiova timp de două sezoane. Avea 20 de ani când pleca și 22 când se întorcea. Sobru, exact, nemilos în dueluri, nu dur, Sameș se consacra în tricoul roș-albastru drept unul dintre cei mai buni fundași din țară. În 1979, la 28 de ani, era declarat cel mai bun jucător român.

Costică atacantul

Cele 47 de selecții la echipa națională sunt încă un argument al valorii omului care a rămas fidel pînă la moarte clubului Armatei. Concomitent, de la Steaua pleca spre Craiova un alt fotbalist tânăr. Născut ca și Sameș în 1951, Costică Ștefănescu era la 22 de ani un jucător de profil ofensiv, folosit când mijlocaș la construcție, când vârf retras. Dar era destul de complicat spre imposibil să își facă loc într-un prim 11 în care evoluau Liță Dumitru, Marcel Răducanu, Anghel Iordănescu, Tătaru, Iosif Vigu sau marea speranță pe atunci Viorel Năstase.

Costică liberoul

La doi-trei ani după transferul lui Costică la Craiova, poetul Adrian Păunescu, înfocat suporter al Universității, are o idee nebunească. Și îi propune lui Titi Teașcă, antrenorul de atunci, să îl treacă libero pe fostul stelist. Nonconformistul Teașcă îmbrățișează ideea lui Păunescu și în scurt timp Ștefănescu ajunge cel mai bun libero din țară. Mă rog, la mare luptă cu Cornel Dinu, dar asta este o poveste pentru altă dată. Costică Ștefănescu a fost căpitanul Craiovei Maxima și liberoul naționalei pentru 66 de partide într-o perioadă în care meciurile internaționale erau mult mai rare.

Regretul

Ștefănescu-Sameș a fost un schimb reușit, care a marcat istoria fotbalului nostru. Și a fost așa pentru că oamenii care lucrau în fotbal își respectau meseria. Iar politrucii care populau fotbalul își cunoșteau totuși lungul nasului, care nu era băgat unde nu le fierbea oala. Comparația cu prezentul sufocat de țoapele contemporane este ridicolă, așa că nu ne rămâne decât regretul că nici Ștefănescu, nici Sameș nu mai sunt printre noi, să ne povestească. Au plecat din lumea asta triști, bolnavi și supărați, iar unii dintre noi, prosperi și veseli, ar trebui să se simtă un pic vinovați.

FOTO: Căpitanii între ei. Costică Ștefănescu face schimb de fanioane cu  Alain Giresse, la celebrul meci  Universitatea Craiova-Girondins Bordeaux 2-0, din 1982