Sub 21, peste tot ce știam

Acest 4-1 cu Croația valorează simbolic mai mult decât ar fi valorat o victorie la Stockholm sau la Oslo a echipei mari

Croații s-au temut degeaba. Nu suporterii români erau periculoși pentru ei, ci jucătorii români. Românii din tribune au fost exemplari, la fel cei din teren. Departe de a fi perfect, bazat mai puțin pe posesie și mai mult pe reactivitate, jocul naționalei U21 s-a bazat pe o ireproșabilă disciplină tactică. Plus oportunismul clasic al fotbalistului român din care s-au și născut golurile lui Pușcaș, Ianis Hagi și Tudor Băluță. De ce nu cel al lui Petre, care a încheiat balul.

În materie de disciplină, aplauze în picioare. Toată lumea a muncit, de la Manea și Ștefan, fundașii laterali, până la Denis Man, Ianis Hagi, Cicâldău sau Pușcaș, oamenii din față. Cu un mare plus în contul lui Tudor Băluță, prezent și implicat în ambele faze ale meciului. Noul jucător al lui Brighton a recuperat și a pasat, a reușit intercepția, apoi finalizarea de la golul de 3-1. Golul care a adus liniștea și curajul de a arăta urmașilor lui Modrici că mai cresc fotbaliști și prin România.

O zi bună pentru fotbalul românesc această zi de 18 iunie. Asta este, prin repetiția unor evenimente devii și superstițios. 29 de ani de la egalul, 1-1, cu Argentina, de la Copa del Mondo, 25 de ani de la victoria împotriva Columbiei la World Cup ’94. Iar acum acest 4-1 cu Croația, la Europeanul de tineret. Victorie frumoasă, care merită gustată și savurată, dar care nu trebuie supralicitată.

Ținând cont însă unde a ajuns fotbalul nostru, observând că tremurăm pentru o întâlnire cu Astana și analizăm serios deplasarea FCSB-ului la Orhei, avem motive să așteptăm viitorul care ne dă întâlnire mâine, nu peste ani. Să așteptăm cu încredere meciurile cu Anglia și cu Franța, fără să despicăm firul în patru și încercând să nu pierdem contactul cu solul. Dar să ne bucurăm din suflet, pentru că nu bați Croația în fiecare zi. La nicio categorie de vârstă, la niciun sport!

La sfârșit, dar nu în cele din urmă. Mirel Rădoi a pregătit perfect meciul, a știut să-i țină montați pe băieți. Atenți, concentrați, dar nu crispați. Așa că nu este cazul să îi dăm sfaturi ce să facă mai departe. Probabil că omul așteaptă niște felicitări, pe care le merită cu vârf și îndesat.

Excelent, băieți, bravo, Mirel!