Olanda, venim!

După recitalul de la Budapesta, tricolorii lui nea Piţi atacă Ţara Lalelelor. Feriţi-vă din calea românilor!

La rece acum. Nu s-a schimbat nimic, este la fel ca la cald. S-a accentuat senzaţia că România a făcut un meci ruşinos la […]

După recitalul de la Budapesta, tricolorii lui nea Piţi atacă Ţara Lalelelor. Feriţi-vă din calea românilor!

La rece acum. Nu s-a schimbat nimic, este la fel ca la cald. S-a accentuat senzaţia că România a făcut un meci ruşinos la Budapesta şi că le-am furat un punct ungurilor. Imediat după meci, m-am gîndit că poate ne-am ambalat şi ar fi nevoie de o analiză lucidă. Una competentă, neutră. Tăioasă ca un bisturiu, dar corectă. Plusuri, minusuri. Posesie, recuperări, pase bune, pase greşite, şuturi la şi spre poartă. Kilometri alergaţi. Mă rog, tot meniul statistic, chestii din astea care te edifică şi în posesia cărora odată intrat să-i poţi spune lui Piţurcă şi tuturor batistelor puse pe ţambal că am jucat prost, prost, prost şi am lăsat o impresie penibilă, de echipă mică, obişnuită cu mica ciupeală.

Am urmărit reacţiile de după meci. M-am gîndit aşa: noi, suporterii, ziariştii, ne inflamăm, luăm foc şi nu mai vedem pădurea cea falnică din cauza cîtorva copaci uscaţi. Hai să-i ascultăm pe ei, pe specialişti. Pe oamenii care şi-au trăit viaţa în şi pentru fotbal. În studioul TVR de la pauză şi de după meci au fost Cornel Dinu şi Liţă Dumitru. Renunţ a mai explica cine sînt Dinu şi Dumitru, ce au făcut ei în Mexic şi după aceea. Afirm doar că Dinu şi Liţă sînt două persoane care se pricep la fotbal, iar atunci cînd se uită la un meci nu văd alt meci. Erau consternaţi amîndoi. Nu a existat nici o nuanţă în vorbele foştilor mari internaţionali, naţionala a făcut una dintre cele mai slabe partide in istoria ei, avînd un faţă un adversar motivat, dar modest, mai ales în apărare. Dinu a observat că ritmul meciului a fost sub ce se juca în fotbal acum 40-50 de ani. Perfect adevărat! Şi unul, şi celălalt au insistat pe ideea că selecţionerul trebuia să meargă pe mîna blocului stelist într-o măsură chiar mai mare decît a făcut-o. Ca şi noi, nu au înţeles de ce lipseşte din lot şi din echipă Latovlevici, de ce Chipiciu, salvatorul rezultatului, este aruncat în luptă în minutul 86. Aceea a fost o mutare de jucător la ruletă, nu de antrenor. Hai să mai joc o mînă, poate c-o ieşi!

În loc de o concluzie stearpă sau literară, hai să ne delectăm cu cîteva cifre din raportul InStat. Cel pe care, în treacăt fie spus, nea Piţi nu dă doi bani. Aşadar.  Bourceanu şi Pintilii au zero la capitolul pase decisive/ofensive, Grozav la fel. Acelaşi Grozav a recuperat o singură minge, în timp ce Chiricheş a recuperat 20. Ştiu, comparăm un atacant cu un fundaş, dar orişicît! Mai departe. La capitolul „mingi pierdute”, Mutu e campion, cu frumoasa cifră de 23. Îl secondează Torje, cu 16, apoi vine Tamaş, cu 15. În rubrica şuturi spre poartă şi pe cadrul porţii, Stancu are în dreptul lui o căsuţă goală, ceea ce înseamnă că autorii raportului nici nu au considerat şut la faza imensei ocazii din prima repriză!

Marţi este meciul cu Olanda. Am o curiozitate aproape vicioasă, dacă la Budapesta, unde anunţaserăm că mergem să cîştigăm, am jucat aşa cum am jucat, cum vom arăta la Amsterdam?