Mioriţa portughezo-italiano-ardelenească

Mai sînt cam 10 minute. Din tribunele lui San Siro, victoria Interului se vede bine pentru suporterii nerazzuri. Cultul lui 1-0 încă funcţionează în Peninsulă. Meciul se îndrepta către un rezultat care ar fi mulţumit pe toată lumea. Pe ei, […]

Mai sînt cam 10 minute. Din tribunele lui San Siro, victoria Interului se vede bine pentru suporterii nerazzuri. Cultul lui 1-0 încă funcţionează în Peninsulă. Meciul se îndrepta către un rezultat care ar fi mulţumit pe toată lumea. Pe ei, cei care în 1-0 îşi văd rezumată toată filosofia fotbalului italian. Pe noi, cei care încă mai citim semne pozitive într-o înfrîngere la limită. Plus că am căzut de pe un cal mare, ştiţi vorba asta care ne adoarme simţurile. Palacio n-a vrut însă. Ne-a scutit de teorii mărunte, aşa că acest 2-0 pentru Inter în faţa CFR-ului developează tactica fricoasă a lui Paulo Sergio (mîndru de jucătorii lui!?). Şi limitele campioanei României, care sînt limitele fotbalului României.

Putea mai mult CFR la Milano? Probabil că nu din punct de vedere strict fotbalistic. Interul lui Stramaccioni devine o formaţie tot mai solidă. Dar ca mesaj, da. Dacă vrei să îţi acreditezi victoria cu Manchester, vii şi joci fotbal pe San Siro. Curajos, cu tupeu, aşa cum ai arătat că poţi în grupa de Champions League. Mai poţi totuşi fără Sougou şi fără Bastos? Răspunsul abrupt, nu. Vinzi, faci profit, dar pe termen scurt suferi daune importante. A lipsit şi Kapetanos, veţi spune. Adevărat, numai că, încă o dată, ne-a întristat atitudinea resemnată. Mioritică în versiune portughezo-italiano-ardelenească. În continuarea ideii, trebuie spus că baciul ungurean este priceput şi ştie ce vrea. Iar prioritatea de moment a CFR-ului nu era Europa League. Nici campionatul. Bateriile se încarcă temeinic pentru sezonul viitor.