Pulhac egal Dinu. Plus 81 de ani de fotbal

Nu comparăm epoci, ci atitudini. Şi ar trebui să ne uităm spre trecut cu mai mult respect

Statistica te poate duce în legendă. Slavă Cerului, nici o legendă nu s-a născut încă din statistică! Totuşi, de joi seară, Cristi Pulhac […]

Nu comparăm epoci, ci atitudini. Şi ar trebui să ne uităm spre trecut cu mai mult respect

Statistica te poate duce în legendă. Slavă Cerului, nici o legendă nu s-a născut încă din statistică! Totuşi, de joi seară, Cristi Pulhac este din punct de vedere matematic egalul lui Cornel Dinu. Fundaşul stînga de 28 de ani tocmai a bifat a 33-a prezenţă în cupele europene sub tricoul lui Dinamo, performanţă care îl aşază alături de fostul căpitan al lui Dinamo şi al „naţionalei” din anii ’70. Cei care au apucat să vadă fotbalul acelor vremuri, fiind martori şi al celui din zilele noastre, se vor revolta. Vor clătina din cap, privind dojenitor pe sub lentilele groase ale ochelarilor. Blasfemie! Lezmajestate! Bancuri proaste!

Cei mai tineri, ferice de ei, vor face ochii mari, numai buni pentru o poză haioasă postată pe Facebook. Şi care-i problema? Ia mai lăsaţi-ne cu amintirile voastre prăfuite, cu boşorogii voştri expiraţi! Şi nu ne mai plictisiţi cu Dinu, cu Dumitrache, cu Dobrin, cu Liţă, cu Radu Nunweiller, cu Balaci! Pe ăştia îi avem acum, cu ei defilăm! Pe ei îi încurajăm, ei sînt idolii noştri. Nu-i exclus ca mulţi dintre suporterii de astăzi ai lui Dinamo să gîndească aşa.

Aproape 20.000 de oameni care ţin cu băieţii din Ştefan cel Mare au fost joi seara pe marele stadion şi i-au încurajat. De la început pînă la sfîrşit, într-un dureros exerciţiu de ataşament. Echipa nu jucase mai nimic, dar ce a deranjat cu adevărat nu a fost inferioritatea fotbalistică a lui Dinamo prin comparaţie cu Metalist, ci lipsa ei de revoltă. Nu posesia pipernicită, nu absenţa driblingurilor, nu pasele greşite au compus imaginea de trupă de pripas a formaţiei antrenate de Bonetti. Dinamo a pierdut fără demnitate fotbalistică, sufocată de mediocritate.

Aici comparaţia Dinu-Pulhac îşi găseşte adevărata dimensiune grotescă. Dinu a fost şi el driblat la viaţa lui, dar nu a căzut în fund. Nu s-a predat speriat nici atunci cînd, în Mexic, Pele, Tostao şi Jairzinho arau careul „naţionalei” păzit de cel care încă nu devenise Procurorul. Dinu a jucat 454 de meciuri pentru Dinamo, neîntrerupt din 1966 pînă în 1983, marcînd 53 de goluri. Dinu are 75 de partide la „naţionala” României, pentru care a înscris 7 goluri. Dinu era fundaş, apoi a urcat mijlocaş central. Pulhac este şi el tot fundaş şi trece ca un fotbalist cu un redutabil şut cu piciorul stîng. În aproape 160 de meciuri pentru Dinamo, Pulhac a înscris 3 goluri. În ritmul acesta, un exerciţiu aritmetic banal arată că lui Cristi i-ar trebui încă 2777 de meciuri şi 81 de campionate pentru a egala numărul de goluri al lui Dinu. Dacă nu credeţi, refaceţi calculul. Apoi încercaţi un restart asupra perspectivei pe care o aveţi despre fotbalul „desuet” al anilor în care un libero devenit ulterior mijlocaş la închidere înscria cît un golgeter al zilelor noastre.

P.S. Dario Bonetti a vorbit la conferinţa de presă despre lipsa de caracter a unora dintre jucătorii lui, iar lumea s-a inflamat. Nefiind nici pe departe un admirator al italianului, care mi se pare arogant şi superficial, ţin totuşi la o precizare. În limba italiană, termenul de caracter nu defineşte neapărat o trăsătură morală a unei persoane, ci o anumită atitudine. Bonetti nu a vrut să spună despre jucătorii lui că sînt lipsiţi de caracter, ci doar că nu au dovedit tărie morală şi personalitate în momentele dificile.