Ce nu vezi la televizor. De ce nu vezi la televizor. Cînd nu vezi la televizor

Ei au tot. Ei, cei de la televiziune. Nu contează care dintre ele, oricare. Ei sînt stăpînii inelelor media. Au prime time, au publicul cel mai numeros. Au fonduri, au acoperire. Publicitatea şi interesele puternicilor zilei se duc tot către […]

Ei au tot. Ei, cei de la televiziune. Nu contează care dintre ele, oricare. Ei sînt stăpînii inelelor media. Au prime time, au publicul cel mai numeros. Au fonduri, au acoperire. Publicitatea şi interesele puternicilor zilei se duc tot către ei. Au zeci de camere şi sute de ochi care le dirijează. Carele de transmisie poartă tehnologie luată de la NASA şi arată ca nişte module lunare. Au mobilizat cei mai buni oameni de teren, cei mai în vogă comentatori. Şi cei mai experimentaţi. Totul este strălucitor, impecabil, hightech. „Profi”, cum le place lor să zică.

Ei au totul. Absolut totul. Oare?

Transmisia formidabilă defilează în faţa ochilor noştri dedulciţi la HD. Totuşi ceva ciudat se întîmplă, camerele nu reuşesc să surprindă decît parţial cum cîţiva stewarzi aleargă (evident, cam fără spor) după… după cine nu ştim exact, bănuim că alergatul sau alergaţii sînt niscaiva exhibiţionişti, care au profitat de finala bucureşteană ca să-şi arate goliciunea… Aşadar nu ştim pe cine au fugărit stewarzii, pe cine au imobilizat, de ce, ce s-a întîmplat cu cei capturaţi. Comentatorii sînt evazivi şi devin misterioşi atunci cînd nici microfoanele de ambienţă par să nu mai funcţioneze. Pe stadion se aud scandări care nu au legătură nici cu madrilenii, nici cu bascii. Au legătură cu Mitică şi cu Naşu’. Le ştiţi.

Caietul de sarcini este de vină. Nu microfoanele, nu camerele performante, nu regizorii de transmisie mai antrenaţi decît Falcao. Caietul de sarcini al UEFA este stăpînul absolut al finalei. Caietul de sarcini îţi spune ce poţi şi ce nu poţi difuza. Cenzura vine acum într-un caiet de sarcini de la UEFA, nu de la secţia de propagandă a partidului comunist. Iar televiziunile se supun. Fiindcă cenzura vine la pachet cu banii. Puternicele canale TV stau în genunchi, iar caietul de sarcini le cade greu pe umerii încovoiaţi. Nu pentru a-i înnobila.

Nu vă pierdeţi speranţa. Veţi citi totul în ziar. Cînd, unde, cum, de ce. Cine au fost cei care purtau pe tricou inscripţia „Justice for Craiova”. Ce au scandat românii din tribună. De ce, unde, cum, cînd. Este revanşa de normalitate pe care ziarul o ia asupra televiziunilor. Este privilegiul celui mai puţin bogat, dar care se bucură de libertate. Libertatea de expresie contra caietului de sarcini. Libertatea de a spune nu orice îţi trece prin minte, libertatea de a putea spune orice se întîmplă. Pe stadion, în lume. Pe stadion, adică.

Finala Atletico Madrid-Athletic Bilbao a fost frumoasă, îndrăznesc să spun superbă, stadionul luminos, Bucureştiul la înălţimea evenimentului. Dar trebuie să ştim că, alături de frumuseţea programată şi la care s-a lucrat pe brînci, a existat o lume paralelă, a unor oameni nemulţumiţi. UEFA lui Mircea Sandu şi a lui Michel Platini ne propune să trăim într-un clopot de sticlă unde putem respira cel mai pur aer şi putem mînca cea mai sănătoasă hrană. UEFA lui Mircea Sandu şi a lui Michel Platini nu ştie să ne spună ce se va întîmpla atunci cînd, din greşeală, clopotul de sticlă se va sparge. Iar noi vom rămîne fără anticorpi, cu creierul suficient de bine spălat. Nici televiziunile nu vor şti să ne spună, fiindcă nici asta nu e prevăzut în caietul de sarcini.

Încercaţi şi citiţi ziarul, nu depinde de nici un caiet de sarcini.