Negoițiada. Ediție de colecție
După o perioadă de absență mediatică, acționarul dinamovist Ionuț Negoiță a ieșit la lumină pentru a anunța că renunță și vinde. Să vedem ce

În lumea de dincolo de fotbal, Ionuț Negoiță este cunoscut mai degrabă ca fratele lui Robert Negoiță, pesedistul primar al sectorului 3 din București. Să nu operăm totuși cu impresii. De aceea ar fi cu adevărat instructivă o recapitulare a guvernării Negoiță la Dinamo.
Un bun manager? Poate, dar nu de fotbal
Să vedem în cifre și numere ce au însemnat cei 7 ani de mandat ai celui care, alintându-se, spune că nu știe dacă este un bun om de fotbal, dar se recomandă drept un excelent om de afaceri. După ce vom vedea datele concrete, poate vom ajunge să vorbim aceeași limbă cu dl. Negoiță, căruia îi place imaginea de om pragmatic, echilibrat, econom cu vorbele, dar și cu pepenii din bostănărie. Interesant, unul dintre admiratorii mărturisiți ai acționarului dinamovist este un foarte mare stelist. Ilie Dumitrescu citește în Negoiță un întreprinzător destoinic, un bun manager. Posibil să aibă dreptate. Aș fi totuși curios dacă Ilie i-ar încredința acestuia una dintre afacerile care pe moment îi merg strună fostului mare internațional.
Istorie recentă
Dar ne-am luat cu vorba și uităm statistica. Cronologia faptelor, realitatea cifrelor. Așadar, I. Negoiță apare în calitate de acționar la Dinamo în 2012, dar preia controlul clubului (juridic sau tehnic nu se știe nici acum foarte exact ce anume) în 2013 de la Nicolae Badea. Care păstrează totuși un simbolic 7% din acțiuni. De reamintit că Nicolae Badea rămăsese singurul acționar după disparițiile/plecările/arestările lui Vasile Turcu, Bușcă alias Walter, Borcea alias Leonidas, Cohn alias Vova sau gigolo Săvulescu. Negoiță susține că în momentul respectiv Dinamo era în pragul falimentului. Nu a fost faliment, ci insolvență declarată în iunie 2014, stare din care Dinamo a ieșit în septembrie 2015. Există un dosar pe rol prin care justiția încă investighează procedura ieșirii din insolvență.
Cifre, numere și nelămuriri
Să trecem acum în revistă locurile ocupate în clasament de Dinamo de când Negoiță și-a făcut apariția în Ștefan cel Mare. Sezonul 2012-2013, locul 6, sezonul 2013-2014, locul 4. Urmează 2014-2015, locul 7, apoi sezonul 2015-2016, locul 4 (anul în care Astra ieșea campioană) și, cu Rednic antrenor, bonus o finală de Cupa României pierdută în fața CFR-ului; sezonul 2016-2017, locul 3 (campioană Viitorul), cu Contra pe banca tehnică, an competițional care aduce și Cupa Ligii, ultimul trofeu al lui Dinamo. Adăugăm aici locul 7 din 2017-2018, Bratu antrenor, și rușinosul loc 9 din sezonul trecut, cel mai slab din istoria de 71 de ani a lui Dinamo.
Top 4 salarii!
Ce observăm citind palmaresul ultimilor 7 ani? O neuniformitate. Entropie. Nu a fost nici o cădere constantă sau liberă, dar nici un progres vizibil. Nici mare performanță, nici abis. O poziție a 4-a și una pe podium, performanțe decente, dar nedemne de anvergura lui Dinamo, amestecate cu locuri 6 și 7 care vorbesc despre mediocritate. O mediocritate bine plătită de altfel, în ciuda legendei că Negoiță este campion al salariilor mici. În ultimii 6 ani, Dinamo a fost constant în top 4 buget al salariilor. Totodată, clubul finanțat de omul de la Rin hotel a fost constant de asemenea și în afara top 10 la transferuri, zecile de jucători liberi perindându-se prin Groapă mai des decât vin metrourile la oră de vârf la stația Pipera.
Jucărie fără baterii
Ce să pricepem din acest amalgam statistic? Nu este mare lucru de înțeles în afara faptului că atunci când fotbalul este gospodărit de niște slujbași ai unui om de afaceri din domeniul hotelier, consacrat și ca dezvoltator imobiliar, se cam alege praful de afacerea fotbal. Aici are dreptate Cornel Dinu. Dinamo nu era o jucărie stricată când a fost preluat de Ionuț Negoiță, cum pretinde acum dumnealui. Era doar o jucărie fără baterii. Mai țineți minte de conceptul New Dinamo? Cum a eșuat el în bancuri din cauza lipsei de coerență a proiectului enunțat tocmai de acționar? Dar de planul de austeritate care ar fi trebuit să însănătoșească financiar organismul clubului supus la tot soiul de malversațiuni în perioada contemporană cu Dosarul Transferurilor?
Nu atât de Divina Comedie
Miroase de la o poștă a dezastru în Groapă, iar bezelele lui Florin Prunea către suporteri nu vor rezolva nimic. Iubit nevoie mare de galerie, Rednic a lăsat o contraperfomanță uluitoare și o glumă de lot în urmă (remember Ziggy Gordon, Cristovao, „regele” Zenke, Mustoe, autocaracterizat ca fotbalistul fără defecte), iar Negoe cu Prunea nu au avut se pare nici ei mână mai bună cu de-alde Bejan sau Sin. Literar vorbind, ca să ne dăm culți și să apelăm la comparația cu Divina Comedie, Dinamo se află în Purgatoriu și tocmai a ajuns la poarta Infernului. Aceasta se va deschide, iar în pragul ușii va sta Claudiu Florică cu cheile bunăstării la cingătoare. Dați pe Google să vedeți cine este Claudiu Florică. În caz că nu știți.