Frumos, ca de obicei
Încă o victorie a roș-albaștrilor împotriva Botoșaniului. De data asta cu 3-1. Curat complex de inferioritate pentru echipa lui Valeriu Iftime!
Ce îți poți dori mai mult de la un meci? Ritm alert, poftă de joc, faze de poartă din belșug, risipă de efort, realizări tehnice, dar și greșeli care condimentează partida. Așa a arătat în cele mai multe momente întâlnirea dintre Botoșani și FCSB, iar microbistul răsfățat cu fotbal de calitate gustă deliciile conștient că 22 de oameni lucrează pentru el. Ce frumoasă este viața!
Și cum să nu fie, dacă până și harnicul Filip se înscrie pe lista marcatorilor? O, dar ce mesaj puternic transmite renegatul Golofca! Și el cu gol după o acțiune personală rapidă, presărată cu un dribling care a arătat limitele lui Alexandru Stan. Minunat! Spectacol, fair-play, ce să mai vrei?
Poate mai multă concentrare din partea fundașilor centrali botoșăneni, Miron și Burcă. Că nu e deloc simpatic să îi marchezi pe Man și pe Florinel Coman și pe Gnohere de parcă ai fi un polițist care filează un spion.
La fel, ar fi de dorit mai multă atenție și la Karaboue, din greșeala căruia a ieșit al doilea gol al formației lui Dică. E absurd să îți dorești ca Fraisl să nu mai alunece exact în clipa în care Benzar vine spre el în dribling? Și dacă vi se pare că sugerăm ceva, vă înșelați. Că doar n-o să-i spună domnul inginer Iftime portarului austriac „Nicht fusball mit Steaua, freundschaft!”. Suntem oameni serioși, mein herr!
Ciudat totuși acest complex de inferioritate în formă continuată al moldovenilor. Imensa ocazie a lui Jonathan Rodriguez (șut în transversală) contrazice posibila teorie a capului plecat. În lipsa oricărei urme de dovadă, cel mai cuminte este să bagi capul în zăpadă și să analizezi partida din punct de vedere tehnico-tactic, să remarci tranziția pozitivă a băieților lui Dică, disciplina, dorința de autodepășire. Așa intri cu drepturi depline în rândul oamenilor de fotbal. Și nu îți faci dușmani.