Petrolul, lecţia iubirii
O demonstraţie de dragoste. Dar dragostea nu este o demonstraţie. Este o stare. Suporterii Petrolului au învăţat să iubească dincolo de clasamente. Dincolo de bani. Demonstraţia finală
Petrolul Ploieşti. Impresionant. Ba nu, emoţionant! Până la lacrimi. Dacă galeria unei echipe de fotbal din liga a patra îţi seacă inima şi te face să plângi înseamnă că nu este totul pierdut. Când crezi că le-ai văzut pe toate, când suspectezi că te-ai blazat şi nimic nu te mai impresionează, când observi că tot ce te înconjoară înseamnă bani, bani, bani, interes, interes, interes, calcule, calcule, calcule, iată, apare ceva. Ceva care schimbă totul. Speranţa îmbrăcată în culorile unei echipe. Acesta este fotbalul!
Atunci când ţii cu echipa ta care nu mai există.
Atunci când ea învie odată cu tine, suporterul care ai murit odată cu ea.
Atunci când nu ţii cu Real Madrid sau cu Barcelona. Fiindcă e simplu să ţii cu Real şi cu Barca şi să ai fantezii cu Miss Univers.
Atunci când ţii şi suferi pentru o echipă, nu pentru banii ei, nu pentru ronaldzii şi messii ei. Iubirea inconştientă, simplă, nefardată. Iubirea adică.
Copii, adolescenţi, fete, băieţi, bărbaţi în puterea vârstei, bărbaţi pe care puterile au început să-i lase, femei muncite, dar care alături de soţii lor au luat drumul stadionului „Ilie Oană”. Oameni îmbrăcaţi în galben şi albastru. Suporterii Petrolului. (aici ai VIDEO și FOTO de la Ploiești)
Ce vreţi poveste mai frumoasă? Acesta este fotbalul. Fotbalul este al oamenilor care îl iubesc, al oamenilor care suferă şi care se bucură din te miri ce. Pentru o pasă, pentru un dribling, pentru o deposedare. Pentru culori. Atât, nimic mai mult. Sensul mistic al sportului, religia profundă a fotbalului.
Există şi o poveste personală în spatele acestui text şi nu vreau să o ascund. Am o simpatie veche pentru Petrolul, cu rădăcini şi în pasiunea tatălui meu pentru această echipă. Mi-am început meseria de ziarist sportiv cu un reportaj la Petrolul, la începutul anilor ’90.
Virgil Dridea a fost primul antrenor de Divizia A care a catadicsit să discute cu mine. Tavi Grigore, antrenorul de astăzi, era stâlpul apărării unei echipe cu Ştefan Preda, Bălăceanu, Zmoleanu, Grama, Pârlog, Leahu, Abăluţă, Răchită, Zafiris, Baştină, Andreicuţ şi Daniel Chiriţă. Daniel Chiriţă joacă şi acum. A fost pe teren şi împotriva Tărtăşeştiului.
La 43 de ani, Daniel Chiriţă, promovat de Ion Marin şi tânără speranţă pe atunci, joacă şi acum. El este legătura dintre trecut şi prezent. Mircea Dridea, la centrul terenului înainte de primul fluier al arbitrului, este istoria. Istoria netulburată care trăieşte dincolo de atentatul trecerii timpului.
La sfârșitul meciului, tabela a arătat scorul de 2-2. Cu 5-2, scor tur-retur, Petrolul a promovat în Liga a 3-a! Pricepeți care a fost miza? Înțelegeți că promovarea a fost pretextul?
Mulţumim, Petrolul! Mulţumesc, Petrolul!