Marius loves Valentin!

Lăcătuş nu îşi trădează prietenul. Dar Lăcătuş nu înţelege că nu toţi românii au motive să-l venereze pe fiul lui Nicolae Ceauşescu

Povestea continuă. Prietenia lui Marius Lăcătuş cu Valentin Ceauşescu dăinuie în timp şi curge peste deceniile scurse de la câştigarea Cupei Campionilor Europeni. Şi ce lucru mai frumos decât prietenia dintre doi bărbaţi care au traversat la braţ vremurile scriind istorie în fotbalul românesc? Dar înainte să ne podidească lacrimile, înainte să ne lăsăm pradă amintirilor, un necesar exerciţiu de memorie. Sau de cunoaştere.

Fratele mai mare al Zoiei şi al lui Nicu
Pentru mai tinerii suporteri stelişti. Pentru tineri, în general. Cine este Valentin Ceauşescu, omul pe care Lăcătuş susţine că nu l-a abandonat niciodată? Valentin Ceauşescu este singurul supravieţuitor al familiei lui Nicolae Ceauşescu. Până să-l lovească pasiunea pentru fotbal şi pentru Steaua, fiul cel mai mare al lui Nicolae şi al Elenei, Valentin se dovedise mult mai discret în gesturi publice decât sora sa „matematiciana” Zoia sau decât Nicu, beizadeaua domnitorilor comunişti. Securitatea ascundea multe, dar nu totul. Guvernată îmi închipui şi un subtil spirit gazetăresc tabloid, Miliţia Politică a regimului comunist ne lăsa să aflăm o seamă de picanterii. Devenise notoriu amorul Zoiei cu tânărul şi promiţătorul scriitor, pe vremea aceea, Petru Popescu. Citiţi „Supleantul” şi veţi afla versiunea romanţată a relaţiei. În paralel, orgiile lui Nicuşor şi ale găştii lui de prinţişori roşii, recrutaţi fără excepţie dintre odraslele activului de partid şi de stat, erau şi mai greu de ascuns. Prin comparaţie, Valentin părea un monument de echilibru şi de modestie.

Jucăria numită Steaua
Absolvent al Facultăţii de Fizică, primul născut al famililei Ceauşescu beneficiase şi de o bursă de studii la Londra. Acolo unde, zvon propagat tot de omniscienta Securitate, s-ar fi intersectat cu una dintre fetele Regelui Mihai. Chemat de urgenţă la Bucureşti, până când idila nu căpăta conotaţii de scandal internaţional, „fizicianul” a continuat să lucreze la Institutul de la Măgurele. Fără să fi descoperit vreo particulă elementară care ulterior să-i poarte numele. Dar în afara tablourilor de patrimoniu pe care începuse să le colecţioneze (Petraşcu, Pallady, Tonitza, Ciucurencu) fără să le cumpere!, lui Valentin îi trebuia încă o jucărie. Astfel şi-a descoperit iubirea pentru fotbal. Pentru Steaua. Pe filieră paternă, pentru echipa Armatei. De ce pe filieră paternă? La nici 30 de ani, fostul ucenic cizmar Nicolae Ceauşescu fusese uns general şi apăruse în România „eliberată” de sovietici în fruntea uneia dintre diviziile Tudor Vladimirescu şi Mihai Viteazu, emanaţii ale Armatei Roşii. Ceauşescu nu luptase nicio secundă în Al Doilea Război Mondial.

Totul pentru băieţi, din Occidentul putred
În cunoştinţă de cauză, intrăm acum în joncţiune cu mărturisirile lui Marius Lăcătuş. Cu nesfârşita lui recunoştinţă faţă de tătuca Valentin, omul care nu punea geană pe geană până când nu ştia că băieţilor de la Steaua nu le lipseşte nimic. De la mâncarea de la popota ofiţerilor până la video-urile aduse cu sacrificii din Occidentul putred, din ale cărui delicatese numai unii dintre noi aveau voie să guste. „Venea primul şi pleca ultimul”, rememorează Lăcă. Şi nu vorbeşte nici despre nea Imi Ienei, antrenorul de la Sevilla, nici despre Ion Alecsandrescu, Şeful Secţiei de Fotbal, ci despre Valentin. Dar, vă veţi întreba, Valentin parcă era fizician la IFA, la Măgurele. Nu avea serviciu acolo? Cum stătea el cât era ziulica de lungă la Steaua? Se învoia? Lucra duminica şi sâmbetele nerămase libere?

CSA Valentin
Este proiectul CSA Steaua o proiecţie a nostalgiilor lui Lăcătuş? Bineînţeles, iar Valentin face parte din himeră. Din aceeaşi poveste se hrănesc Tudorel Stoica şi alţi componenţi iluştri ai generaţiei Sevilla ’86. Nu îi învinovăţeşte prietenia pe care continuă să i-o poarte lui Valentin, ci sanctificarea unui personaj care şi-a ridicat capriciul la rang de artă. Nu despre meritele lui Valentin în edificarea formaţiei campioane europeană este vorba, ci despre ce reprezenta Valentin în România de dinainte de Decembrie ’89. Nu toţi am mâncat la popotă şi nu toţi am fost transferaţi la Steaua la ordinul „fizicianului”, dragă Marius şi dragă Tudorel! Puteţi să vă jucaţi de-a Epoca de Aur, dar nu ne puneţi pe toţi la socoteală!