Leo şi bacşişul de 4 milioane
Messi este judecat pentru fraudă fiscală. Ar trebui să beneficieze de clemenţă fiindcă o planetă întreagă se închină la golurile lui?
Asemănarea este uluitoare. Messi tatăl şi Messi fiul urcă umăr la umăr scările tribunalului din Barcelona. Amândoi sunt implicaţi într-un proces de evaziune fiscală. Este un dosar mai vechi, care de-abia acum a ajuns în instanţă. Paguba produsă statului spaniol, 4 milioane de euro. Suma a rezultat din neplata de taxe şi impozite în perioada 2007-2009. Umăr la umăr şi în boxa acuzaţilor, eleganţi, cu costume de culoare închisă, la cravată şi în cămăşi albe apretate, Leo Messi, cel mai bun fotbalist al planetei, şi tatăl lui Jorge urmau să dea primele mărturii în faţa judecătorilor.
Avocaţii din oficiu
Este hărţuit Leo Messi? Fac spaniolii justiţie la televizor? În fond, ce mare lucru, o celebritate universală a uitat să plătească nişte taxe, iar acum vrem să-l vedem cu cătuşe la mâini? Sau condamnat, fie el şi cu suspendare. În loc să se ocupe de marii evazionişti, justiţia spaniolă îl vânează pe Messi? Ce mizerie! Nu ne este ruşine? Recunoaşteţi pledoaria „oamenilor de bine”, nu? La noi aşa s-ar fi spus, că este o încercare de discreditare a unui om care a făcut enorm pentru societate. Şi că îl târâm într-un proces în loc să muşamalizăm cazul, cu sentimentul că excepţiile merită regim de excepţie şi în faţa legii.
Trăieşte doar în lumea lui?
Interesant este că însuşi Leo Messi, omul acesta incredibil de talentat, ne oferă perspectiva lui asupra lumii şi a vieţii. „De bani se ocupă doar tata şi am deplină încredere în el. Eu numai joc fotbal, nu mă uit niciodată la actele pe care le semnez.” Se prea poate să fie aşa, ar confirma impresia pe care o lasă Leo şi pe teren. Aceea de om care trăieşte în lumea lui, că (nici) autist nu mai e voie să spunem. Faptul este că oricât de dezinteresat ne spune Messi junior că ar fi, n-a lăsat niciodată neridicat salariul de peste 21 de milioane de euro pe sezon de la Barcelona. Atenţie, vorbim doar despre venitul rezultat din salariu, nu din contractele publicitare, care duc suma totală spre 100 de miloane!
Şi prinţesa, bat-o vina!
Şi atunci, se vor întreba unii dintre noi, mai naivi, cum să te bucuri că faci un bacşiş de 4 milioane în trei ani? Nu e ridicol? Nu e degradant şi ilogic în acelaşi timp? Cei mai puţini naivi, cei care nici ei nu prea îşi plătesc taxele, ne vor spune că, nu-i aşa, orice bănuţ contează. Apropo. Pot depune mărturie aici alte şi alte celebrităţi. Din Spania, însăşi Prinţesa Cristina, sora Regelui Felipe, şi soţul ei, celebrul fost handbalist Inaki Urdangarin. Carevasăzică alteţele lor, Cristina şi Inaki, deja condamnaţi pentru corupţie într-un proces care a zguduit din temelii casa regală spaniolă. În Germania, cu nişte ani în urmă, Steffi Graf şi tăticul ei, care, tot aşa, se ocupa el de toate, ca şi padre Jorge.
Morala fabulei? Nu este o fabulă, este o poveste care se repetă. O poveste cu nişte oameni foarte bogaţi care vor să păcălească statul. Personaje faimoase, care vor să ne convingă de faptul că trăiesc într-un turn de cleştar, unde joacă tenis şi fotbal. Sau, cazul Infantei şi al său prinţ-handbalist consort, coordonează acte filantropice. Rămâne ca noi să îi şi credem. De aici încolo, este povestea noastră.