Adu-ţi aminte, Gică!

Gică Hagi vrea să sufere, aşa că a hotărît să absenteze de la meciurile echipei naţionale. Suferinţă în semn de solidaritate cu Gică Popescu, aflat acum în închisoare. „Este forma mea de protest”, anunţă fostul căpitan al naţionalei care nu […]

Gică Hagi vrea să sufere, aşa că a hotărît să absenteze de la meciurile echipei naţionale. Suferinţă în semn de solidaritate cu Gică Popescu, aflat acum în închisoare. „Este forma mea de protest”, anunţă fostul căpitan al naţionalei care nu se dezice de celălalt căpitan al aceleiaşi echipe din perioada ei cea mai bună.

Bineînţeles că este dreptul lui Hagi să fie alături de Popescu. Este chiar nobil să nu îţi abandonezi prietenul. Să crezi în el şi dacă a greşit. Să crezi în el mai ales că ţi se pare că n-a greşit. Evident că este tot dreptul lui Hagi să creadă că lui Popescu i s-a făcut o nedreptate. Nu discutăm aici despre un politician care se îndoieşte de verdictul justiţiei, ci despre un om-simbol care judecă sentimental. Ca pe vremuri, Hagi s-a angajat într-un dribling periculos şi este de presupus că va înşira pe traseu mai mulţi adversari. Nu pe toţi. Există destui români care au convingerea că finalizarea Dosarului Transferurilor face lumină în tenebrele fotbalului românesc. Inclusiv cu riscul condamnării unor personaje emblematice ale acestuia.

Nu îmi propun să-l cert pe Hagi, nici să îi predau o lecţie de civism. Ţin la el enorm, chiar dacă îmi displace să îl numesc „rege”. Cu sau fără ghilimele – am înţeles că e supărat tocmai pentru folosirea acestora cînd flanchează apelativul majestăţii. Majestate, să fim serioşi!

I-aş aduce aminte însă un episod de demult, din 1990, pe cînd naţionala se afla în Italia, la Cupa Mondială. La Bucureşti, nişte oameni manifestau la Universitate, fiindcă se prinseseră că securiştii, activiştii şi oportuniştii puseseră mîna pe putere. Confiscaseră bruma aia de revoluţie. Oamenii aceştia, printre care se strecuraseră şi tot soiul de provocatori sau pierde-vară, credeau tare de tot şi în libertate, şi în Gică Hagi, care se lupta cu Maradona la Napoli. Din păcate, „tricolorii” nu au înţeles deloc ce se întîmpla în ţară. Ori nu au vrut să înţeleagă, ori au fost dezinformaţi. Faptul este că au transmis un mesaj la TVR prin care cereau linişte în România, unde li se părea că bandele legionare puseseră stăpînire pe ţărişoară. Mesajul a fost citit mi se pare de George Marinescu pe tonul acela grav, de ţîrcovnic-servitor al mai marilor zilei, care sperie naţiunea. Vezi Doamne, „golanii” îi împiedicau pe fotbaliştii tricolori să se concentreze asupra performanţei. Apropo, eu am pus ghilimelele la golani, „ei” nu le puneau.

Şi noi, „golanii” ăia, am suferit atunci şi ne-am întristat, dragă Gică, dar să ştii că am continuat să mergem la meciurile naţionalei. Să mergem, să o susţinem şi să o iubim fără să pretindem în schimb vreo graţiere. Înţelegi, dragă Gică, dacă tot vorbim de forme de protest?