Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?

Puţină lume ştie că Moromete şi Cocoşilă au fost la meci aseară, pe arena Naţională. Bine, bine, nu chiar Moromete şi Cocoşilă, ci interpreţii lor, Marcel Iureş şi George Mihăiţă, protagoniştii spectacolului „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?”, de […]

Puţină lume ştie că Moromete şi Cocoşilă au fost la meci aseară, pe arena Naţională. Bine, bine, nu chiar Moromete şi Cocoşilă, ci interpreţii lor, Marcel Iureş şi George Mihăiţă, protagoniştii spectacolului „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?”, de la Teatrul Act. Şi staţi cît se poate de liniştiţi, nu urmează o cronică a piesei regizate de Alexandru Dabija. Nici măcar o cronică a returului semifinalei Dinamo-Steaua. Observam doar că o întîlnire între cele mai importante echipe ale fotbalului nostru atrage lume din cele mai neaşteptate zone ale societăţii. Inclusiv doi mari actori.

Pentru ca asta să se întîmple şi pe mai departe este nevoie de doi protagonişti. Iar această nouă întîlnire dintre Steaua şi Dinamo a fost una dintre un campion dominator şi un inimos partener de antrenament, pe care primul se fereşte să-l lovească prea tare, fiindcă mai are nevoie de el. Nu e nevoie să explic cine e campionul şi cine sparring-partner-ul. Steaua a făcut o demonstraţie de forţă controlată. A pasat în viteză, şi-a exersat învăluirile. A arătat ca un organism robust, cu muşchii bine antrenaţi, cu lecţiile tehnico-tactice la zi. Diferenţa dintre calitatea colectivă şi individuală este atît de mare încît paralele de genul Gardoş-Grigore, Szukala-Durimel, Sînmărtean-Matei, Pintilii-Bărboianu ori Chipciu-Rotariu pot stîrni zîmbete largi, ca să nu zic hohote. Nu-i de mirare atunci că Reghecampf şi-a permis, de exemplu, să-l folosească titular pe Pîrvulescu şi să-l ţină pe bancă pe Stanciu. Ori să nu se enerveze deloc la cascada de ratări.

„Date fiind împrejurările”, vorba lui Cocoşilă, laitmotiv în piesa de la „Act”, Stelei îi rămîne să se lupte cu sine pentru o carieră în Europa, iar lui Dinamo îi revine trînta cu sărăcia, denumită acum austeritate. Era acolo, pe scena unde jucau Iureş şi Mihăiţă, un gard simbolic dincolo de care protagoniştilor le era frică să treacă. Mă rog, chestii complicate, filosofice. La fotbal, e mai simplu. Steaua e leopardul, iar Dinamo gardul vopsit.