Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
Americanii te omoară cu zile!

La Adria Tour a fost mai simplu. Și nu a ieșit atât scandal. Vedeți, asta este diferența dintre o lume liberă cu adevărat și alta care se preface că este liberă. Oameni stăpâni pe destinul lor prin vocație, croații, sârbii […]

...

Ce a spus Răducioiu și ce a ieșit

Știți de ce adulților li se pare că odraslele lor spun lucruri trăsnite? Pentru că ei, copiii, spun adevărul. Iar asta este o nebunie în sine. Cum adică să fii sincer și să îi trântești omului în față ce gândești? […]

...

O salvare pentru Dinamo

Houdini Burleanu a scos cumva castanele lăsate la foc domol de LPF și a pus punct șaradei. Afară sunt 36 de grade, dar clasamentul a înghețat prin hotărârea congelatorului CEx FRF. Trecerea imediată la sistemul cu 16 formații înseamnă că […]

...

I-am mai și faultat, dar corect!

Finala s-a terminat, campionatul continuă. Poate și acesta în vreun fel în zona play-out-ului, dar vorbim despre campionatul următor, care, ce să vezi?, începe pe 21 august. Adică peste două săptămâni și jumătate. Totul la altă viteză Ce înseamnă asta? […]

...

Mulțescu, un antrenor

Tocmai s-au încheiat meciurile decisive pentru promovarea în prima ligă. A început Voluntari-Dinamo și ai senzația că urmărești un meci de Champions League. Deși este tot fotbalul acela care ne enervează cel puțin de câteva ori pe săptămână. Cam asta […]

...

Turneul vicecampionilor

Federer a rămas în picioare fiindcă tenisul lui nu stă doar în picioare Nadal tremură în faţa lui Fish, apoi este anulat de Federer într-o oră şi 6 minute. 6-3, 6-0. Umilinţă! Ba nu, aşa-i în tenis, zice tabăra împăciuitorilor. […]

vineri, 25 noiembrie 2011, 9:43

Federer a rămas în picioare fiindcă tenisul lui nu stă doar în picioare

Nadal tremură în faţa lui Fish, apoi este anulat de Federer într-o oră şi 6 minute. 6-3, 6-0. Umilinţă! Ba nu, aşa-i în tenis, zice tabăra împăciuitorilor. Murray pierde la David Ferrer, apoi declară abandon. Djokovici ia bătaie şi el de la acelaşi Ferrer după un meci scurt, din care nu am reţinut decît tristeţea atent dozată a părinţilor sîrbului. Concomitent, pe planeta cu ofsaid, undeva la Milano, se juca o partidă a cărei intrigă contrazicea teoria că sportul rege şi-a trăit traiul. Nu este exclus totuşi ca fotbalul să fie la crepuscul. Dar tenisul? Unde este tenisul la ceas de Turneu al Campionilor?

Londra, sala O2. Stil, eleganţă, modernitate. Lumini filtrate care arată cînd chipul jucătorilor, cînd reacţiile publicului. Oameni de rînd care flutură steguleţe, bucuroşi că se văd pe ecranele-gigant. Vedete, rude şi prieteni ai jucătorilor. Domnişoare eterice suferind teatral pentru iubiţii lor din teren. Atmosferă de sărbătoare într-un oraş magnific care face încălzirea pentru Olimpiadă. Ceva lipseşte parcă. Bucuria? Prospeţimea? Frumuseţea acelor partide care menţin tenisul la graniţa dintre artă şi efort fizic? Un edificiu perfect construit pentru evenimente excepţionale, dar care produce rutină.

Sfîrşitul de an nivelează. Stratosfera devine una cu atmosfera, campionii se amestecă printre outsideri. Oboseala şi uzura plutonului dominant (minus Federer) din tenisul masculin fac posibilă ascensiunea urmăritorilor. Ferrer, Berdych, invitatul de ultimă oră Tipsarevici. Dar impresia este că nu vorbim doar despre oboseală, uzură, rutină, sastisire. Nu despre oboseală şi uzură de sfîşit de sezon, ci despre oboseală cronică. Despre uzură istorică. Bine, bine, dar Nadal are 25 de ani, Djokovici 24, Murray la fel. Cum e posibil ca unul să fie cu genunchii ferfeniţă, altul cu spatele anchilozat şi cu umărul praf, iar celălalt să sufere de toate la un loc, dar mai ales de imaturitate? Uite că e! Tenisul lui Nadal, Djokovici şi Murray consumă. Tenisul lor este fizic şi lucrează ireversibil asupra muşchilor, a tendoanelor, a articulaţiilor. Fandările şi şpagaturile au un preţ pe care îl plăteşti după ani de victorii. După sezoane de invincibilitate. Uneori după mai puţin.

Capitolul Federer. Suveranul detronat vremelnic de un computer. Roger. Impecabil, distant, strălucitor. Fără probleme musculare. Odihnit, odihnitor. În timp ce Rafa şi Nole năduşesc şi gem, el îşi trece mîna peste fruntea uşor transpirată. Îşi aranjează cîteva fire de păr neascultătoare. Pluteşte deasupra terenului, înfăşoară mingea pe care o trimite dincolo de fileu. Vine de pe altă planetă, probabil aceea pe care s-au aflat la un moment dat şi Milan, şi Barca. Toţi ne transmit un mesaj. Sportul nu înseamnă doar să alergi ca nebunul. Sportul nu înseamnă doar să alergi. Sportul nu înseamnă…

Comentarii (57)Adaugă comentariu

vlad (6 comentarii)  •  26 noiembrie 2011, 11:51

Federer e al patrulea in ATP si totusi site-ul oficial are un template facut fix cu… federer. Nah, zice si asta unele lucruri. Omul a schimbat tenisul, pur si simplu.

eu (1 comentarii)  •  26 noiembrie 2011, 22:37

Federe e odihnit ca nu a castigat mai nimic anul asta, cred si eu ca are energie acum..pt 1 turneu si pt craciun . Dar trece:).

bingo (1 comentarii)  •  27 noiembrie 2011, 4:14

@un federer-ist – cred ca tu privesti tenisul prin prisma presei romanesti. tenisul e un sport adorat de zeci de ani, chiar sute. federer nu a avut mare lucru in comun cu cresterea popularitatii tenisului, aceasta crestere a avut loc in anii 50, nu acum.

ciupi (376 comentarii)  •  27 noiembrie 2011, 7:45

pacat ca sunt atat de putine cazuri cand neuronii alearga mai repede decat tendoanele.

ciupi (376 comentarii)  •  27 noiembrie 2011, 7:52

PAUL: la nastase nu gandirea era de baza, ci instinctul. juca intuitiv si de-aia ne placea. facea lucrurile altfel decat ceilalti, ieseau bine, iar faptul ca loviturile sale erau surprinzatoare in comparatie cu loviturile frumoase, dar banuite de cei care priveau, ii dadea un farmec in plus.

marian (4 comentarii)  •  27 noiembrie 2011, 14:34

Datorita lui Sampras ma uit la tenis, datorita lui Federer ador tenisul.

Tudor (1 comentarii)  •  27 noiembrie 2011, 15:52

Federer e preferatul meu, are un stil frumos, plus ca nu are nasul pe sus ca Nadal.

Comentează