Yannick, complicele lui Zdenek

Noah este nebun. Vorbeşte despre şcoala spaniolă de doping. Nebun de legat

Urmaşul lui Zdenek Zeman la spitalul de psihiatrie este Yannick Noah. Unul este ceh, celălalt francez. Primul a antrenat mari echipe de fotbal în Serie A, al doilea […]

Noah este nebun. Vorbeşte despre şcoala spaniolă de doping. Nebun de legat

Urmaşul lui Zdenek Zeman la spitalul de psihiatrie este Yannick Noah. Unul este ceh, celălalt francez. Primul a antrenat mari echipe de fotbal în Serie A, al doilea a cîştigat Roland Garros. La un moment dat şi la cîţiva ani distanţă, domnii Zeman şi Noah au început să delireze, deşi, pentru neavizaţi, păreau foarte coerenţi. Nitam nesam, cei doi au vorbit despre practica dopingului şi ipocrizia care înconjoară marea performanţă sportivă.

A vorbi despre doping echivalează cu fluieratul în biserică. Dar ce zicem noi în biserică, în uriaşa catedrală a sportului mondial în care lumea trăieşte sănătos şi ecologic, alergînd spre noi şi noi recorduri numai prin forţa concentrării, a voinţei, a odihnei şi a perfecţionării metodelor de antrenament. Păreau lucizi, siguri pe ei Zdenek şi Yannick, dar au fost depistaţi la timp. Cămaşa de forţă! Izolarea. La Zeman s-a produs. Din momentul în care a povestit ce licori îşi injectau în venă Cannavaro şi ceilalţi îngeraşi din Il Calcio nu şi-a mai găsit de lucru. Urmează cordonul sanitar în jurul lui Noah, repede, repede!

Zeman, Noah şi alţi cîţiva care văd doping în orice suc de portocale sînt nebuni. Nebuni de legat măcar la gura aia pe care le ies blasfemiile. De aceea, salutăm reacţia societăţii civile planetare. A autorităţilor şi personalităţilor responsabile care pretind dovezi. Guardiola („Que Noah presente des epreuves ou il se taise” – „Noah să arate dovezile sau să tacă”). Nadal protestează, Tsonga şi David Douillet (ministrul francez al sportului) îşi cer scuze. Fanii campionilor doresc pedepse exemplare. Dispreţul şi dezgustul au cuprins lumea. Cum adică, vin nişte tipi plecaţi de acasă şi ne distrug miturile? Omul care aleargă mai repede decît gazela şi înoată mai repede decît delfinul. Se găsesc nişte indivizi care aruncă noroi pe monumentele noastre plesnind de sănătate, iar voi, ziariştii, indivizi mărunţi, ranchiunoşi şi resentimentari, de-abia aşteptaţi să le preluaţi infamiile. Ruşine! Ruşine!

Acum pe bune. Foarte pe bune. Editorialul lui Noah din „Le Monde” face toţi banii. Fostul tenismen scrie bine şi are umor. Yannick observă cu sarcasm triumful spaniol din sportul mondial. „Cînd încă mă aflam pe teren, nu eram atît de ridicoli în faţa amicilor noştri spanioli. (…) Astăzi, ei aleargă mai repede decît noi, sînt mai robuşti şi ne lasă doar firimiturile. (…) Sportul e precum Asterix la Jocurile Olimpice: dacă nu ai poţiunea magică, e dificil să cîştigi. Şi acolo, se pare că, precum Obelix, ei au căzut în oala magică. Norocoşii!” Apoi, Noah propune acceptarea dopajului ca practică normală în sportul de performanţă. O idee prin care şi-a semnat excomunicarea.

La Barcelona s-a accidentat şi Adriano. După Iniesta, Fabregas, Pique, Puyol, Alexi Sanchez. Unde s-a rupt Adriano? La bicepsul femural. Somn uşor, celor care mai credeţi în basme cataluneze! Iar dacă nu vă ia somnul, sunaţi-l pe doctorul Eufemiano Fuentes. Vă dă el ceva să dormiţi buştean. Iar apoi scoateţi sub 10 secunde pe suta de metri.