Ianis, nu asculta de noi, haterii!

Nu voi intra în corul celor care îl numesc iarăși “micul prinț”, “moștenitorul coroanei”, “pretendentul la Balonul de Aur”

“Pe la cât publici?”

E un mesaj primit dimineață de la un membru apropiat al familiei. Evident ironic, în registrul: “Acum ce mai poți spune despre Ianis?!”. Fratele meu crede că eu am ceva cu Ianis, eu cred că el îl laudă prea mult. 

Eram oricum pregătit să scriu pentru că azi-noapte erau unii care se întrebau pe rețelele de socializare dacă – citez – dorm, dacă m-a lovit Apocalipsa și dacă mai am ceva de spus, acum, când băiatul a dat două goluri în Europa, cu Braga. 

O să fiu scurt, pentru a nu-i plictisi pe cei alergici la postări mai lungi decât cele de pe Instagram. 

Nu voi intra în corul celor care îl numesc iarăși “micul prinț”, “moștenitorul coroanei”, “pretendentul la Balonul de Aur”. 

Ianis Hagi a făcut un meci foarte bun aseară, cu Braga, în “16”-imile Europa League. Pentru el, este o performanță remarcabilă. Pentru fotbalul românesc, dezobișnuit cu goluri la acest nivel, ce a făcut el e o peformanță formidabilă. Pentru publicul român, e un miracol. Pentru fotbalul occidental, este un meci bun făcut de un fotbalist de 21 de ani. Atât. 

Deocamdată, atât. 

Nu e nimic malițios la adresa fiului lui Hagi în aceste rânduri. Nici măcar nu voi scrie despre norocul de la lovitura liberă, așa cum ar vrea unii. Ianis și-a încercat norocul și, așa cum a spus și Gerrard după meci, norocul ți-l faci și singur. Hagi a meritat acest noroc pentru toate eforturile lui din meci, pentru pasele spre Morelos și pentru primul gol, cel curat, care e opera unui fotbalist îndrăzneț. 

În locul oricărei concluzii despre viitorul șeptarului născut decar, vă invit să urmăriți discuția dintre jurnalistul italian de origine română Dominique Antognoni și Ioan Ovidiu Sabău, purtată în această dimineață la emisiunea GSP Live. Pentru cei care au obiceiul de a umfla orice fotbalist român “tânăr” la cea mai nesemnificativă pasă, dialogul s-ar putea să fie plictisitor sau chiar defetist, dar acești doi români care au lucrat sau încă lucrează în Italia au o luciditate sclipitoare în analiza lor. 

Nici în acest dialog nu le vrea nimeni răul lui Ianis Hagi, Florinel Coman sau Denis Man. Cei realmente interesați de soarta fotbalului românesc pot descoperi în aceste minute de discuții unele dintre cauzele pentru care am ajuns în situația actuală. 

Întorcându-ne la Ianis Hagi, el trebuie să continue ce a început aseară. Să producă – nu doar să încerce – astfel de performanțe meci de meci. Abia atunci, oamenii din fotbalul occidental vor considera că peformanțele sale sunt cu adevărat impresionante. Și abia atunci vom putea vorbi despre un fotbalist consacrat la nivel profesionist. 

Spre nemulțumirea cititorilor sau colegilor de breaslă care cred contrariul, chiar îi doresc lui Ianis Hagi să ajungă un fotbalist mare. Am și un pariu în acest sens: dacă Rangers va câștiga Europa League, mă veți găsi la Universitate, îmbrăcat în tricoul micului Hagi, cumpărat de mine, nu primit cadou de la cineva. 

Știu că voi fi singurul acolo, dar eu o să vă aștept.

Credeți că pariul e imposibil de realizat? Dacă da, vă reamintesc că fotbaliștii mari sunt cei care-și trag echipa după ei în situații imposibile. Vedeți exemplul lui Steven Gerrard, cel care l-a lăudat cu măsură – repet, cu măsură – pe Ianis la finalul meciului cu Braga. 

Ianis, continuă! Fii mâine mai bun decât ai fost aseară! Nu asculta de lăudători și de noi, criticii! Sau cum ne spun lăudătorii tăi, haterii!