Ianis și gaura apocaliptică din apărarea lui Hibernian
Golul lui Ianis Hagi pentru Glasgow Rangers e superb, dar dacă gândești la rece, remarci imediat ceva.
Momentul golului lui Ianis Hagi de aseară este magnific pentru un fotbal precum cel românesc. Să ai un fotbalist, încă tânăr, care dă gol la primul său meci ca titular pentru un club precum Glasgow Rangers, chiar de ziua legendarului său tată, asta da poveste pentru media noastră specialistă în alchimia transformării peste noapte a speranțelor în certitudini, vorba unui antrenor.
De aproape 24 de ore, site-urile de sport – și nu numai – trăiesc din execuția decarului crescut la Academia Hagi, laudele curg, declarațiile antrenorului Steven Gerrard sunt întoarse pe toate părțile. Ușor, ușor, după un recul la Genk, se coagulează din nou ideea că Ianis Hagi este viitorul fotbalului românesc, omul care va trage după el naționala.
Poate că viitorul va fi așa. Poate că Ianis va fi acel jucător cu genă de Dobrin, Balaci, Mutu – gena lui Hagi o are în ADN – care va marca istoria fotbalului românesc.
Dar lui Ianis și nouă, privitorilor, nu ne face bine să visăm după doar un gol cu Hibernian.
Unele dintre detaliile următoare pot fi echivalentul unei blasfemii, dar trebuie aduse în ecuație.
În primul rând, golul și contextul.
Era minutul 84 al meciului Rangers – Hibernian, iar scorul era 1-1. Pentru o echipă care în acest sezon se bate iar de la egal la egal pentru titlu cu marea rivală Celtic (Rangers a avut un deceniu groaznic, marcat de un faliment și de o retrogradare directă în liga a patra) fiecare punct e o chestiune de viață și de moarte. Ar fi fost a treia etapă la rând, după 1-2 cu Hearts și 0-0 cu Aberdeen, în care Rangers pierdea puncte, ceea ce ar fi însemnat un avantaj mare pentru Celtic.
Golul lui Ianis a venit ca un cadou din cer. Fanii lui Rangers au explodat de ușurare, dar bucuria lor și reacțiile senzaționale de pe rețelele de socializare mai au un substrat. În Scoția, fotbalul are rădăcinile înfipte într-o bază sectantă. Totul se divizează după criterii religioase.
Rangers sunt protestanți, Celtic sunt catolici, dar divizarea nu se oprește în Glasgow. În capitala Edinburgh, Heart of Midlothian – cunoscută și ca Hearts – e protestantă, Hibernian este catolică.
Practic, Ianis le-a adus protestanților din tribunele lui Ibrox Park o victorie contra unui Celtic mai mic. Nu degeaba ziariștii de la The Scotsman vorbesc deja despre “adulația pentru Hagi”.
“Cu Hagi păzit eficient de Steven Whittaker, întors printre titularii lui Hibernian ca închizător, internaționalul român s-a chinuit inițial să ofere flerul și creativitatea pe care Gerrard le așteaptă de la el. Totuși, el nu a încetat să încerce lucruri, iar perseverența lui a fost în final răsplătită”
Pasaj din cronica meciul, The Scotsman
Dar să revenim la gol care e un cadou, dar nu venit din cer, ci de la fundașii lui Hibernian. Faza e simplă, aproape un stereotip scoțian, cu o minge aruncată pe înaltul Connor Goldson, iar acesta deviază pe spate pentru Ianis Hagi care înscrie cu un șut exact a colțul lung.
Golul e superb, dar dacă gândești la rece, remarci imediat spațiul pe care îl are Hagi.
Experimentatul fundaș stânga al lui Hiberian, Lewis Stevenson (marcat cu roșu în imagine), face o gafă de începător, venind să-și marcheze propriii colegi îngrămădiți deja în centru, genul de greșeală pe care nu o vezi nici măcar la Botoșani sau Clinceni. “Fundașul stânga greșește grav”, remarca fostul fundaș Ion Marin, prezent în studioul GSP Live. În spatele fundașului de 32 de ani, s-a căscat un spațiu apocaliptic cât jumătate de careu în care Ianis (marcat cu galben) a avut timp să-și așeze pașii și execuția.
Două precizări: golurile din fotbal se nasc din greșelile cuiva, iar execuția românului e impecabilă.
Întrebarea este, însă, dacă într-o ligă mai puternică și mai competitivă, unde timpul și spațiul se comprimă considerabil, el ar mai putea beneficia de asemenea greșeli copilărești?
Scoția, o ligă în declin
Pentru Ianis Hagi se anunță o primăvară importantă, o perioadă în care trebuie să confirme că episoadele Fiorentina și Genk au fost întâmplătoare. Tatăl său consideră în continuare că el a fost o victimă, nu se știe neapărat a cui, la cele două cluburi din occident.
Acum, fiul său a intrat pe mâna lui Steven Gerrard, iar pentru mulți acest simplu detaliu reprezintă confirmarea că Ianis va ajunge mare, chiar dacă Gerrard este la prima experiență ca antrenor, într-o ligă mică.
Dar haideți să vedem de unde își reîncepe Ianis urcușul spre vârf.
Glasgow Rangers este un club de tradiție în Europa și un gigant în Scoția. Cu 54 de titluri, are încă un avantaj de patru titluri față de dușmanii catolici de la Celtic.
Rangers din 2020 se hrănește din frustrarea că Celtic a luat ultimele opt titluri la rând, profitând de problemele sale financiare. Istoric, Rangers își mai trage energia și din gelozia pentru Cupa Campionilor câștigată în 1967 de Celtic-ul lui Jock Stein, un trofeu la care protestanții nu au ajuns niciodată.
Cândva, fotbalul scoțian conta în Europa. Împreună, Celtic, Rangers, Aberdeen (cu Alex Ferguson pe bancă) și Dundee United au jucat nouă finale de cupe europene, iar primele trei au câte un trofeu.
În ultimele decenii, însă, echipele scoțiene au devenit de cele mai multe ori sparring-partneri pentru cluburile din Anglia, Spania, Italia sau Germania, iar abisul a fost atins în 2017, când Rangers a fost eliminată din Europa de luxemburghezii de la Progres Niederkorn.
Acum, Scoția stă pe locul 16 în clasamentul coeficienților UEFA pentru cluburi, sub ligi precum Belgia (de unde vine Genk), Cehia, Danemarca sau Cipru. România e pe 29.
La nivelul naționalelor, România e pe 37, Scoția e pe 50.
Declinul fotbalului din Scoția e vizibil și din exporturile de jucători la sud, peste granița invizibilă cu Anglia. Acum 30-40 de ani, scoțienii trimiteau fotbaliști legendari și sclipitori precum Bremner, Law, Dalglish, Souness sau Strachan, acum stranierii lor din Premier League îl au ca vârf pe neobositul fundaș stânga Andy Robertson de la Liverpool. Și cam atât.
Din toate aceste mici detalii se poate extrage și explicația pentru spațiul uriaș primit cadou în careu de Ianis Hagi la golul de aseară. Asemenea oportunități vor mai apărea probabil și în meciurile cu Hamilton, Ross County, Livingston, Kilmarnock sau Motherwell.
Asta nu înseamnă, însă, că performanțele lui Ianis în Scoția nu vor avea nicio valoare. Să nu uităm că fiul lui Gică Hagi e acum pe punctul de a fi adulat de niște fani care i-au văzut la viața lor pe Gascoigne sau Brian Laudrup.
Și să nu pierdem din vedere că, acum 5 ani, din Scottish Premiership trecea granița spre sud un băiat înalt, cu coc, care anul trecut a fost la un pas de a câștiga Balonul de Aur. Numele lui e Virgil van Dijk.