Halagian și fascinația pentru un torționar
Moartea lui Florin Halagian a stârnit tone de emoții și amintiri, demne de un antrenor care a câștigat titluri și a construit echipe. Legenda spune că el a construit și Steaua ’86, dar adevărul e un pic diferit.
Când a […]

Moartea lui Florin Halagian a stârnit tone de emoții și amintiri, demne de un antrenor care a câștigat titluri și a construit echipe. Legenda spune că el a construit și Steaua ’86, dar adevărul e un pic diferit.
Când a aterizat la Steaua, în 1984, Halagian i-a adus pe Radu II, Bărbulescu, Bumbescu și Boloni, viitori campioni ai Europei, dar – în același timp – se pregătea să se despartă de Tudorel Stoica, Lăcătuș, Balint și Belodedici, patru oameni importanți în campania încheiată fabulos în 1986.
Despre Lăcătuș – scrie Andrei Vochin în cartea SuperSteaua – Halagian spunea că “la mine nu prinde nici lotul de 16”, Stoica era un lider incomod de a cărui influență antrenorul voia să scape, iar modul de a fi al tinerilor Belodedici și Balint nu era deloc pe placul zbirului de pe banca Stelei.
Halagian a rezistat șapte etape în Ghencea. A fost demis la câteva zile după ce Nicolae Ceaușescu s-a indignat că, fără știrea sa, Steaua îi furase antrenorul de la echipa din satul natal, Scornicești.
După cele două titluri cu FC Argeș (fosta Dinamo Pitești) din anii ’70, Halagian mersese în 1981 la Scornicești, la echipa dictatorului. Acolo, primise 300.000 de lei, o avere la acea vreme, o aprobare pentru un ARO, altă avere, și i s-a construit o casă lângă Pitești.
Când jurnaliștii scriu acum, nostalgici, despre Halagian, ei nu trebuie să omită adevărul: “Armeanul” a fost un om al sistemului și înainte, și după căderea comunismului.
Crescut la clubul Securității, Dinamo București, Halagian a fost mutat la alt club al Securității, Dinamo Pitești, printr-o manevră care azi ar stârni indignarea publicului.
În septembrie 1959, tânărul mijlocaș Halagian a jucat în prima etapă a sezonului la Dinamo Miliție București, în Divizia B. Echipa – cunoscută și ca Tânărul Dinamovist – era subordonată și ea Internelor. Peste o săptămână, aproape tot lotul – cu Halagian în frunte – a fost mutat la Dinamo Pitești, echipă care începuse sezonul în Divizia C, dar care a promovat peste noapte în liga a doua.
În etapa a doua, Dinamo Pitești – echipa din liga a treia – a jucat direct în Divizia B!
Manevra incredibilă a fost realizată de maiorul de Securitate Nicolae Mihuț, tatăl vitreg al actriței Mariana Mihuț. Mihuț conducea clubul Dinamo din Pitești (viitoare FC Argeș), fiind unul dintre ofițerii de Securitate care fondaseră clubul. În 2016, Halagian povestea:
“Echipa Dinamo Piteşti, Mihuț a înfiinţat-o. Fusese o echipă prin C, dar echipa asta, care l-a avut şi pe Dobrin până la urmă, el a făcut-o. A luat o generaţie de la Tânărul dinamovist şi ne-a dus la Piteşti. Direct în Divizia B. S-a dus la ministrul de Interne, Drăghici (n.red. – temutul Alexandru Drăghici) şi a rezolvat problema respectivă. Argeşul nu mai avea echipă după ce dispăruse Sporting Club”.
Discuția din 2016 a fost ultima pe care am avut-o cu Florin Halagian. Au trecut trei ani, însă îmi amintesc bine senzația de fiere în gură pe care mi-au lăsat-o indiferența și lipsa de empatie a antrenorului față de victimele regimului comunist.
Îl sunasem pentru a documenta cariera ofițerului de Securitate Mihuț, unul dintre cei mai feroce torționari din anii ’40-’50. Scriitorul Cicerone Ionițoiu – fost deținut politic – i-a atribuit lui Mihuț mai multe crime împotriva luptătorilor anticomuniști (lista victimelor întocmită de Ionițoiu este gravată pe Memorialul din Sighet) , iar – în urma investigației jurnalistice în timpul căreia l-am contactat și pe Halagian — au ieșit la iveală noi mărturii despre români arestați, anchetați, torturați și chiar omorâți de Nicolae Mihuț.

Imagine istorică: Securitatea reface pentru camera foto coborârea din munți a trupului neînsuflețit al lui Constantin Jubleanu, ultimul membru al grupului Arnăuțoiu care rezistase trupelor de Securitate. În prim-plan, în civil, este ofițerul Nicolae Mihuț care participase activ la destructurarea grupului
Fostul dinamovist Ion Pârcălab povestea că rudele exilate ale victimelor, dornice de răzbunare, îl căutau pe torționar în hotelurile din străinătate în care se caza Dinamo București, club unde Mihuț mersese președinte, în 1964, după detașarea de la Pitești.
Halagian fusese adus de Mihuț la Pitești și îi purta un respect deosebit temutului conducător chiar și la aproape 60 de ani de la acel moment:
“Era foarte serios. El era cel mai tare om din judeţul Argeş. A fost tare de tot ca meseriaş. Am aflat că era tatăl Marianei Mihuţ când jucam la Dinamo Piteşti”.
“Meseriașul” Mihuț băga, însă, oameni în pușcărie sau în mormânt. Asta după ce, de multe ori, își însușea bunuri ale arestaților, motiv pentru care a și fost cercetat și sancționat disciplinar pe linie de partid, în 1958.
Evident, Halagian nu avea nicio vină pentru actele cumplite săvârșite de Mihuț, dar în momentul în care a fost informat de jurnaliști despre trecutul întunecat al fostului său șef de club, antrenorul nu nu a avut nicio tresărire:
“Nu ştiu dacă i-a omorât, dar s-a luptat cu ei. Ştiu că fusese în munţi. Când venea la echipă, ne mai încuraja. Ne povestea lucruri din astea şi ne îmbărbăta cu poveşti despre cum luptau ei în munţi”.
Deși cunoștea faptele lui Mihuț chiar din poveștile acestuia, Halagian îl considera pe torționar un “un om excepţional, deosebit”.
Asta în timp ce, într-una din cărțile sale, Cornel Dinu îi face lui Mihuț un portret apropiat de realitate:
„Un criminal. Bine că nu ne-am intersectat. Am auzit că se lăuda, adesea, că a stârpit „bandiţii“ din Munţii Făgăraşului, după război. De fapt a participat la distrugerea sângeroasă a rezistenţei naţionale din munţi”
Mutat de sistem între echipele sale, Halagian a ajuns să antreneze echipa Miliției, Victoria, iar – după 1989 – a preluat Dinamo, echipa înființată de Securitate. Apoi, a devenit unul dintre antrenorii de casă ai Cooperativei, acel sistem diabolic înființat de oamenii de fotbal care prosperaseră și pe vremea când România era condusă de Securitate.
Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte!