PCH, privatizarea spiritului Dinamo

Stăpâniți de Borcea și Badea, șefilor PCH le-a mers bine. Când stăpânul e Negoiță, un zgârcit, nu-l recunosc și-l vor plecat, iar ura propagată din sutele de piepturi tinere ale discipolilor manipulați face victime la modul propriu

Două chestiuni, chiar din start. 

Pentru cei tentați să găsească explicații oculte pentru acest articol: nu am luat și nu iau șpagă de la nimeni, niciodată. 

Pentru dinamoviștii convinși că țin cu alte cluburi am o întâmplare adevărată, spusă în premieră. 

Aproape de jumătatea anilor ’90, am stat pentru prima și ultima dată în galeria lui Dinamo. Trecuse perioada de aur a echipei construite de Lucescu, dar Dinamo îmi rămăsese în sânge în ciuda rezultatelor tot mai proaste. Dus de copil în Giulești de un tată rapidist, tânjeam după atmosfera din Ștefan cel Mare, visam să trăiesc senzațiile tari pe care orice adolescent îndrăgostit de fotbal le caută într-o galerie de “ultrași” postdecembriști. 

Acolo l-am întâlnit pe “Nas”, mâna dreaptă a lui Nicu Galerie. I se spunea Nas din cauza bucății de carne strivite de pe față care-i dădea un aer înspăimântător. Omul era o brută, fără nas și fără creier, care nu se uita o secundă la meci. Stătea tot timpul cu spatele la gazon și îi lovea cu un băț și cu pumnul pe puștii despre care credea el că nu strigă suficient de tare. 

Au fost singurele mele 90 de minute în galeria lui Dinamo. În așteptarea senzațiilor tari, trebuia mai întâi să suport pumnii și înjurăturile de mama ale lui Nas. 

Am considerat că treaba asta nu era de mine. 

Nas și Nicu Galerie sunt bunicii actualilor șefi de galerie. Între timp, entitatea asta s-a autodenumit Peluza Cătălin Hîldan, în memoria unui jucător decedat pe gazon din cauza unui stop cardiac, și propăvăduiește în stânga și-n dreapta spiritul Dinamo. 

Dar care e spiritul Dinamo pe care-l invocă galeria? Să înjuri patronul în timp ce antrenorul lui Dinamo, intrat în stop cardiac, este resuscitat chiar în fața băncii de rezerve? 

Spiritul înseamnă să-i dorești moartea legendarului Cornel Dinu, sugerând asta abil pe contul de Facebook al PCH printr-un joc de cuvinte între numele câinelui Merlin și verbul din jargon “a mierli”?! 

Dinamo înseamnă, oare, să nu ai niciun pic de empatie?

Chiar, cum s-ar fi descurcat cu conștiința băieții ăștia care l-au contestat pe Neagoe din prima secundă a numirii sale dacă, Doamne ferește, antrenorul murea pe teren? Probabil, ar fi plâns și l-ar fi transformat într-o legendă a clubului, iar urmașii actualilor membri ai galeriei nu ar fi știut că predecesorii lor au intrat pe teren în semn de protest la chiar primul meci al lui Neagoe. 

Ar fi fost aproape ca în cazul lui Hîldan: acuzat de galerie în 1999 că a fost cumpărat de Rapid, devenit legenda galeriei după decesul din 2000. 

Neagoe a fost contestat încă de dinaintea primelor pase schimbate de jucătorii antrenați de el pentru că acest balaur cu sute de capete numit PCH îl vrea înapoi pe Mircea Rednic. Considerat un martir al războiului lor cu Negoiță, fostul antrenor e suficient de abil încât să le întrețină frustrarea amicilor săi din galerie. 

Rednic îi alimentează cu informații și, cunoscând apucăturile unora din PCH, nu e exclus să le și ungă mecanismul revoluționar, după bunele obiceiuri balcanice. 

Rednic este, într-o anumită măsură, vinovat pentru situația actuală de la Dinamo, în orice caz mult mai vinovat decât Eugen Neagoe. 

Vinovat este și Ionuț Negoiță, patronul care gestionează un club mare ca pe un butic de bloc. Vinovați sunt toți conducătorii și antrenorii pe care Negoiță, nepriceput la fotbal, i-a ascultat, naiv, în ultimii ani. 

Însă, o parte însemnată din culpă o au chiar băieții care invocă peste tot spiritul Dinamo. 

Cumpărați de conducători, îmbunați cu abonamente de telefonie mobilă, cointeresați cu facilități în exploatarea spațiilor comerciale din interiorul stadionului, oamenii grei din PCH sunt de fapt niște căpușe care folosesc în scop propriu masa de manevră formată din puști îndrăgostiți de fotbal și dornici de aventuri teribiliste pe stadioane. Așa s-a ajuns ca faimoasa galerie a lui Dinamo să ridice pancarte electorale la mitingurile PSD. 

Decontul a ajuns cu siguranță la șefii PCH.

Ei, șefii, sunt niște ipocriți. Susțin că vor un patron îndrăzneț pentru club, dar speră, de fapt, să aibă un stăpân binevoitor. O recunosc chiar în postarea insensibilă de aseară în care îi cer lui Ion Țiriac să ia clubul: 

“Vino acasă acum când câinii sunt fără stăpân!”. 

Stăpâniți de Borcea și Badea, le-a mers bine. Când stăpânul e Negoiță, un zgârcit, nu-l recunosc și-l vor plecat, iar ura propagată din sutele de piepturi tinere ale discipolilor manipulați face victime colaterale la modul propriu. 

La peste două decenii de la îndobitocirea rudimentară practicată de Nas și Nicu Galerie, Peluza Cătălin Hîldan a evoluat și s-a transformat într-o societate comercială specializată în educarea maselor de manevră. 

Spiritul lui Dinamo a fost privatizat de alde Tararache și Elias. Ei, patronii de suflete. 

În final, dacă-mi este permis, un sfat din partea unui fan Dinamo înstrăinat de club la începutul anilor 2000, odată cu venirile lui Borcea și Badea. 

Băieți, renunțați la numele Cătălin Hîldan din titulatură! Prin faptele voastre, îi faceți memoria de rușine.

VEZI AICI MONOLOGUL LUI COSTIN ȘTUCAN LA ADRESA PCH DIN EMISIUNEA GSP LIVE