Dependentul Lafferty în Liga 1 Casa Pariurilor

Ajutorul companiei de pariuri pentru un bărbat dependent a fost închiderea contului, dar în telefonul lui se mai aflau alte aplicații, pe drumul spre antrenament răsăreau alte agenții

Informația zilei ar trebuie să fie faptul că atacantul Kyle Lafferty e în discuții cu Sepsi. La 33 de ani, liber de contract, atacantul nord-irlandez are CV-ul trimis de agenți la Sfântu Gheorghe și e acum în negocieri cu clubul de pe locul 4 din Liga 1. 

De ce mama dracu să fie Lafferty știrea zilei?, spun deja mulți. Și cine naiba e ăsta?

Al doilea golgeter din istoria naționalei nord-irlandeze, Lafferty este un exemplar de atacant cu o experiență imensă, după o carieră care l-a dus din Scoția  în Elveția, apoi din Championship în Premier League, în Turcia, Norvegia și Serie B. Peste tot, Lafferty a înscris, chiar dacă cifrele lui n-au fost niciodată de marcator înnăscut, iar în ultimii ani s-au diminuat considerabil. 

Dar dacă vă întrebați ce ar mai putea să ofere fotbalistul care a jucat ultima dată pentru Reggina pe 19 decembrie 2020, amintiți-vă finalul de coșmar al meciului cu Irlanda de Nord (1-1) din septembrie anul trecut când România a fost egalată după plutirea ireală a lui Lafferty peste Toșca și mingea întoarsă inteligent cu capul la colțul lung, unde a apărut Whyte. 

Prin culoarele pe care le crează, prin abilitatea de a ține linia de atac sus și de a câștiga duelurile aeriene, Lafferty poate aduce o dimensiune în plus unei echipe care a marcat 12 goluri în ultimele 4 etape. 

Iar Lafferty mai poate aduce ceva fotbalului și publicului din România, indiferent dacă semnează sau nu cu Sepsi. 

Ascultată cu atenție, povestea carierei lui poate schimba destinele altora. Și nu e vorba despre caracterizarea de “afemeiat fără control” făcută de președintele lui Palermo, Maurizio Zamparini, adevăratul motiv pentru care nord-irlandezul a și fost vândut în 2014 la Norwich. 

Amendat pentru că a pariat

În august 2016, o știre discretă apărea în presa din întreaga lume. Kyle Lafferty a fost amendat de federația engleză cu 23.000 de lire sterline – conform documentelor văzute de reporterii Gazetei, suma reprezintă exact salariul pe o săptămână din contractul cu Norwich – pentru încălcarea regulilor privind parierea. 

Lafferty fusese însă prins în februarie, când aștepta prezența la Euro 2016, un turneu final la care Irlanda de Nord ajunsese și datorită celor 7 goluri marcate de el. Cu câteva zile în urmă, intrase într-o casă de pariuri și în 35 de minute a pierdut toate pariurile pe cai și câini. Apoi, dornic să câștige, a pariat că toate echipele din Betis-Gijon și Celta Vigo-Eibar vor marca.

Aparent, acest pariu pe fotbal a alertat autoritățile. “Pedeapsa ar fi putut fi mai dură, deja mă gândeam că voi rata Euro. Mi-am riscat cariera”, a recunoscut Lafftery în septembrie 2017, într-un interviu pentru BBC. 

Confesiunea lui e o incursiune teribilă în viața unui fotbalist profesionist devenit dependent de jocuri de noroc și pariuri:

• “În starea în care ajunsesem, să pariez o mie de lire sterline devenise ca și cum pariam 10 lire. Știam că nu am voie să pariez pe fotbal, dar când ești dependent și pierzi mulți bani, vrei să-i câștigi repede”
• “Federația m-a ajutat. Mă vedeam o dată la o săptămâna sau două cu un tip de la o clinică de reabilitare, dar asta era o metodă lașă de a rezolva lucrurile. Mergeam la întâlnire, dar la jumătate de oră după eram într-o casă de pariuri, în drumul spre casă”.
• “La jumătatea contractului cu Rangers, nu aveam nimic de făcut după antrenamente, așa că intram într-o casă de pariuri sau pariam online. Pariam pe cai, deși nu știam nimic despre asta. Deschideam aplicația din telefon și pariam în funcție de culoarea tricoului jockey-ului”
• “Zi de zi pariam pe orice cursă, pe orice. Cai, câini, curse virtuale, ruletă”
• “Au fost moment când am pierdut mult. Nu vreau să spun cât. Pierdeam la ruletă, apoi eram aproape să-mi recuperez banii. Ajungeam la o mie sau două mii de lire pe plus, dar pierdeam, iar, tot”
• “Pierderile nu mă afectau foarte tare, pentru că știam că urma să mă transfer undeva și voi avea o primă de instalare”.

Societate de pariuri

Vă recunoașteți în descrierea lui Lafftery sau măcar știți pe cineva, un prieten, un coleg sau o rudă, care s-ar putea potrivi portretului acestui om transformat într-un zombie de adicția sa? Sunt șanse mari să spuneți că da. 

Trăim timpuri în care publicitatea la casele de pariuri a devenit printre primele surse de venit ale media. În pauzele dintre programe, televizorul îți vorbește doar despre medicamente și despre bonusuri la înscriere și jackpoturi uluitoare. Dacă vrei să fugi de toate astea și să faci o plimbare în aer liber, vei trece cu siguranță pe lângă zeci de agenții de pariuri, iar dacă ai curiozitatea să intri într-una, vei vedea cu siguranță măcar o persoană care s-a abandonat mirajului, prin venele căreia nu mai curge sânge, ci adrenalina ruinei și a speranței de redresare și de îmbogățire rapidă. 

Cândva – sau poate chiar și acum – dependetul Kyle Laffterty ar putea ajunge la Sepsi, o echipă din Liga 1 Casa Pariurilor (numele sponsorului) și ar putea juca împotriva unor adversari care au pe piept numele unei companii de betting. 

În interviul pentru BBC, Lafferty a povestit că “o companie mi-a trimis un chestionar despre modul în care pariez și l-am completat foarte sincer. Tocmai pierdusem mulți bani. Am încercat să mă loghez în acea dimineață pe contul lor și era închis. Pur și simplu, l-am devorat pe tipul de la ei care mi-a răspuns la telefon. Eram un car de nervi. Mi-a spus că sunt obligați să se gândească la sănătatea mea. Acum înțeleg că încercau să mă ajute”.

Ajutorul companiei de pariuri pentru un bărbat dependent a fost închiderea contului, dar în telefonul lui se mai aflau alte aplicații, pe drumul spre antrenament răsăreau alte agenții. 

E suficientă o astfel de măsură pentru a salva un om de pe pierzanie? 

E suficient să-l amendezi pe un fotbalist cu salariul pe o săptămână dacă pariază?

Câți fotbaliști mai prost plătiți, dependenți de pariuri și ruinați de viciu, acceptă la un moment dat să trucheze meciuri pentru sindicatele ilegale de pariuri?

Și, mai important, câți oameni ruinați, împrumutați la cămătari, își distrug definitiv viața în fiecare zi?

Sunt întrebări fără răspuns. Răspunsurile autorităților și companiilor de gambling sunt simple exerciții de PR, nicidecum încercări sincere de a salva vieți cu riscul diminuării profitului.