Moartea lui Diego

Băiatul nesigur Diego e cel care a murit astăzi, în urma unui atac de cord, la o lună după ce suferise o intervenție pe creier. Maradona va trăi pentru totdeauna. 

Documentarul lui Asif Kapadia e aproape de final când privitorului i se oferă scena din 2004, cu Diego Maradona intervievat în direct la TV Studio de Daniel Hadad. Pe drumul spre platou, un fan îi strigă:

“Diego, ești mai mare decât Papa!”.

Deși venea după un tratament dur de dezintoxicare, Maradona răspunde mucalit: “Asta nu înseamnă mare lucru”. Peste câteva minute, era live, transpirat, emoționat, povestind-și experiența din spitalul de psihiatrie în care fusese internat.

“Unde sunt eu acum e o cocină. Dar trebuie să-i mulțumesc cocinei pentru că, așa cum sora mea mi-a zis ieri: “Datorită acestei cocine ești încă în viață, Pelu!”. Acolo, nu poți să discuți cu alți pacienți, trebuie să respecți niște reguli. O văd pe fiica mea (n.r. – în publicul din studio) și îmi vine să plâng”.

Maradona se poticnește, vocea i se gâtuie. Regizorul de transmisie taie pe camera de profil și din colțul ochilor pornește o lacrimă. Apoi, altele pleacă în șantul lăsat de prima. Bărbatul care în 1990 încă avea lumea la picioare plânge. 

“Probabil, am înțeles prea târziu că familia mea mi-a vrut doar binele și că nu a putut face mai mult decât a făcut deja”.

Momentul e copleșitor, iar regizorul Asif Kapadia crește emoția ridicând nivelul piesei nostalgice de chitară compusă de Antonio Pinto. Fiecare coardă atinsă de instrumentist ciupește un colț și din sufletul telespectatorului.

Apoi, pe sub prim-planul cu Diego tulburat în studio se aude vocea Mariei Maradona, sora lui:

“Fratele meu. De la 15 ani, a încetat să mai aibă viața lui. A devenit altul. A fost o povară enormă să fie atât de faimos. A vrut mereu să rezolve singur totul, să țină familia departe de probleme. El a fost mereu eroul. Dar nu a putut să facă față singur”.

În câteva secunde, Kapadia a surprins cele două personaje la care voia să ajungă în magistralul său documentar lansat pe piață anul trecut. Ele sunt identificate în film de Fernando Signorini, preparatorul fizic italian care s-a ocupat de Maradona la jumătate anilor 80 și pe care fotbalistul argentinian îl numește în documentar “un geniu total”. 

Primul personaj e Maradona, celebrul jucător ale cărui performanțe sunt cunoscute din poveștile părinților până și de copiii de 10 ani Dar, pentru cine nu știe, Maradona e cel care a driblat aproape o întreagă echipă a Angliei într-un meci de la Mondialul din 1986, Mondial câștigat de Argentina datorită golurilor și fazelor lui, e cel care a făcut din modesta Napoli campioana Italiei, e geniul pe care nici acum – după apariția lui Messi – nimeni nu are curajul să-l detroneze definitiv din postura de cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. 

Al doilea personaj e Diego, copilul născut într-o mahala din Buenos Aires, într-o familie săracă în care tatăl trebuia să se trezească la 4 dimineața pentru a-și întreține soția, cele patru fiice și mezinul. Cu un realism impresionant, Signorini îi schițează portretul în documentar: 

“Diego nu avea nicio legătură cu Maradona, dar Maradona l-a tras pe Diego după el oriunde s-a dus. Am înțeles că unul era Diego, iar altul era Maradona. Diego era un copil nesigur, un băiat minunat. Maradona era personajul pe care a trebuit să-l inventeze pentru a face față cerințelor de business din fotbal și solicitărilor media.  Maradona nu-și permitea să arate nicio slăbiciune. Într-o zi, i-am spus că aș merge cu Diego până la capătul lumii, dar cu Maradona n-aș face nici măcar un pas. Mi-a răspuns: “Da, dar dacă nu era Maradona, aș fi fost și acum în Villa Fiorito”.

Fragilul Diego a plătit toate deconturile lui Maradona. În timp ce fotbalistul dribla, dădea goluri fenomenale și devenea celebru, prietenia îi era căutată de mafie și consolidată cu droguri și femei. Maradona primea favorurile, Diego le consuma.

Când Maradona s-a retras, Diego a continuat să trăiască viața tulburată a geamănului său. Curele de dezintoxicare din Cuba, momentele de cădere psihică, apoi sechelele fizice care-l aduseseră aproape în imposibilitatea de a mai vorbi, toate au fost duse pe umeri de băiețelul fragil care a fugit din mahala fără să știe că lumea nu avea nevoie de el, ci de Maradona. 

Lacrimile din studioul TV Studio sunt lacrimile acelui copil nesigur. 

Diego e cel care a murit astăzi, în urma unui atac de cord, la o lună după ce suferise o intervenție pe creier. Maradona va trăi pentru totdeauna. 

Lumea pe el l-a vrut și-l va păstra egoistă, vorace, până la sfârșitul timpurilor.