Caritatea mincinoșilor

Două cazuri de caritate, același final.

Aprilie 2014. Un clip de două minute urcat pe contul de Facebook al clubului Dinamo se deschide odată cu ușa unui apartament. Sub tocul ușii apar finanțatorul Ionuț Negoiță și legendarul Dudu Georgescu, întors după 10 ani petrecuți în Canada. În dreapta lor, ca pusă de mâna unui regizor decis să stoarcă lacrimi, o icoană cu Iisus cuprins de coroana de spini strălucește în soare.

Dudu, nedumerit, nu înțelege momentul, nu pricepe de ce sunt atâtea camere TV, de ce un reporter emoționat spune: “Surprizăăăăăăăăă!”. Îl lămurește, însă, Negoiță: “Surpriza era că aceasta este casa în care dumneavoastră veți locui!”.

În pericol de a fi evacuat din casa naționalizată pe care o primise de la Dinamo în 1976, Dudu Georgescu a izbucnit în plâns ca un copil și l-a îmbrățișat sincer pe salvatorul său, Ionuț Negoiță. La 64 de ani, simțea că Dumnezeu și-a întors fața spre el. Angajat la Dinamo pentru a răspunde de relația cu fostele glorii, de muzeul clubului și de relația cu academia de juniori, atacantul cu 252 de goluri în Liga 1 avea acum o casă a lui.

Imaginile au fost difuzate de televiziuni la oră de maximă audiență și au arătat un Negoiță sensibil la dramele legendelor clubului. Noul finanțator se legitima prin acte de caritate.

VEZI AICI IMAGINILE EMOȚIONANTE CU DUDU GEORGESCU IMPRESIONAT DE GESTUL LUI NEGOIȚĂ

Apoi, tăcere.

În această liniște s-a consumat farsa. Dudu Georgescu nu a locuit niciodată în acel apartament, nu a primit niciun act care să ateste dreptul său de proprietar sau de chiriaș, iar când a mers la apartament a găsit pe cineva locuind acolo.

După câteva luni, Georgescu s-a întors în Canada, scârbit și cu salarii neplătite de club.

El este doar una dintre sutele de mii de victime ale crimei sociale comise de statul român în anii comunismului, prin naționalizarea caselor, evacuarea unor proprietari considerați “dușmani ai poporului” și relocarea în acele case a altor cetățeni, dintre care mulți nu aveau habar de contextul istoric.

Nici evacuații, nici relocații – cu excepția comuniștilor de rang înalt care-și alegeau special casele burghezilor – nu au vreo vină.

După 1990, statul român a reparat, tardiv, greșeala comisă față de familiile foștilor proprietari, retrodecând casele, și a mimat grija pentru chiriașii aflați acum în situația de fi aruncați în stradă.

Pe hârtie, aceștia pot obține o locuință socială, dar în realitate birocrația și corupția întârzie dosarele lor la nesfârșit. Unii dintre ei, fără posibilități și marcați de șocul evacuării din casele în care au locuit o viață întreagă, se îmbolnăvesc și trăiesc anii de final într-o mare suferință, la fel ca proprietarii, acum șapte decenii.

În această situație se află o altă legendă a fotbalului românesc. La 81 de ani, Remus Câmpeanu este supraviețuitorul echipei lui “U” Cluj care a câștigat singurul trofeu din istorie, Cupa României din 1965.

Remus-Virgil Cîmpian, căruia presa vremii i-a greșit numele în „Câmpeanu”, este legenda clubului U Cluj

În 1960, conform procedurilor vremii, clubul i-a repartizat o locuință. În 2014, după 54 de ani petrecuți în acea casă, Câmpeanu a aflat că trebuie să o evacueze în termen de cinci ani. La această vârstă, birocrația poate ucide, dar familia fostului fundaș a demarat formalitățile pentru obținerea unei locuințe sociale.

Au fost opriți în 2016 de oficialii “U” Cluj care, cu ocazia relansării noului proiect de club, au anunțat că-i vor achiziționa lui Câmpeanu o locuință. Ca și în cazul lui Dudu Georgescu, publicul a apreciat, au curs lacrimi, dar inițiativa caritabilă nu s-a materializat nici după mai bine de trei ani.

Inițiatorul Radu Constantea, președinte la “U” și consilier la primăria condusă de Emil Boc, nu mai răspunde la apelurile familiei Câmpeanu. Protectorul său și al clubului, primarul Emil Boc – care la inaugurarea Cluj Arena a avut nevoie de certificarea legendarului Remus Câmpeanu, mărturisindu-i public că-l admiră – nu răspunde nici la el la apelurile și mesajele jurnaliștilor.

Evacuat din casă în mai, bolnav de Alzheimer, Remus Câmpeanu locuiește acum cu soția într-o garsonieră cu un geam, neluminată de soare, închiriată de rude cu 300 de euro, dar cu o noblețe incredibilă nu vrea să acuze pe nimeni de situația sa.

E doar îngrijorat că e cu un picior în stradă.

N-a cerut nimic, a fost oprit să se ajute singur și acum trăiește greaua povară a victimelor actelor false de caritate din fotbalul românesc.

VEZI AICI POVESTEA LUI REMUS CÂMPEANU, SPUSĂ ÎN DIRECT LA GSP LIVE