Decar nu înseamnă “riscar”
Îmi scot pălăria în fața băieților care au bătut Croația cu 4-1, așa cum am făcut și marți seară, în direct, la GSP Live
Din start, pentru a risipi orice speculație, îmi scot pălăria în fața băieților care au bătut Croația cu 4-1, așa cum am făcut și marți seară, în direct, la GSP Live. Am văzut gestul la prietenul Decebal Rădulescu și, deși nu am pălăria lui vânătorească, împrumut acest simbolism pentru a-i aprecia pe Pușcaș, pe Ianis Hagi, pe Băluță, pe Petre, pe Rădoi.
Vă cer iertare celor pe care nu v-am numit, dar, băieți, vă apreciez sincer chiar și pe cei care ați fost doar rezerve în San Marino sau care ați jucat doar câteva minute în preliminarii fără a prinde lotul. Și pe cei care au antrenat echipa în startul preliminariilor.
Îmi scot pălăria și în fața celor care i-au crescut pe acești copii, în fața lui Gică Hagi, dar și în fața antrenorilor nevăzuți și lipsiți de glorie care i-au descoperit la 8 ani, care i-au învățat driblingul și fenta înainte de a ajunge la Academia Hagi, FCSB sau la alte cluburi importante.
Și acum, gata cu nunta!
Ok, am bătut cu 4-1 tineretul țării care a jucat finala ultimului Mondial de seniori, ne bucurăm, ne pupăm, visăm la finala noastră de Euro 2019, dar pentru a ajunge acolo trebuie să ne păstrăm calmul. Și, mai important, să analizăm lucid ce s-a întâmplat marți pentru a ne ameliora defectele și pentru a ne potența avantajele.
În căldura sufocantă din San Marino, naționala lui Rădoi a avut un motor de mare capacitate la mijlocul terenului. Nu uitați că suntem de câțiva ani în căutarea unor mijlocași defensivi moderni și valoroși, iar Băluță și Cicâldău au arătat împotriva croaților că au capacitatea de a controla un joc, de a-l accelera sau de a-l tăia în funcție de moment. Cei doi se înțeleg și se completează – Cicâldău aleargă fabulos și gândește bine, Băluță gândește fabulos și aleargă bine – , iar chimia dintre ei i-a permis lui Rădoi să împingă jocul în debutul meciului și să-l închidă în a doua repriza.
Într-o seară în care comentatorii TVR au apreciat drept “genial” și “extraordinar” tot ce a făcut Ianis Hagi pe teren, Băluță a dat o pasă cu adevărat genială încă din minutul doi. Mijlocașul descoperit de Popescu și crescut de Hagi a deposedat scurt și a pasat în adâncime, lăsându-l pe Pușcaș singur cu Posavec.
A fost semnalul că România umblă din start după jugulara croaților și că Rădoi a planificat bulversarea rapidă a unui adversar care a intrat pe teren cu doi fundași centrali mai slabi decât titularii obișnuiți.
Cu mult curaj și cu un pic de VAR, aveam 2-0 în minutul 15.
Apoi, au început problemele. Culmea, tocmai omul crescut să fie decar și să dirijeze ritmul unui meci a dezechilibrat naționala pentru o bună bucată de timp din prima repriză. Ianis a dat golul de 2-0, născut din încăpățânarea lui Pușcaș și din instinctul lui de a urmări faza, dar după doar patru minute le-a oferit croaților o pasă de gol neverosimilă.
A fost relaxare? A fost sufocare?
La întrebarea asta trebuie să caute el răspunsul. Cert este că, după gafa mare trecută cu vederea de comentatorii meciului, Ianis n-a mai fost în apele lui până în finalul reprizei. Timp de aproape 30 de minute, a greșit 6 pase din 8 la mijlocul terenului, oferindu-le mereu mingea croaților în zone riscante, cu România desfăcută pentru construcție.
La națională, mecanismul nu e reglat ca la Viitorul, acolo unde jocul e construit pentru a absorbi efectele adverse ale riscurilor asumate de decar.
A fost perioada de joc în care naționala lui Rădoi era pe punctul de a pierde stupid tot ce reușise într-un sfert de oră. Atunci au apărut, siguri, Nedelcearu și Pașcanu. Primul a pus osul la bătaie, deși are piramida nazală zdrobită, al doilea s-a folosit de plasamentul său excelent pentru a ghida o apărare presată de croați din toate direcțiile.
Și a mai fost și Radu care, după ce a luat un gol poate parabil, a scos bomba lui Vlasic de lângă bară.
După pauză, jocul lui Ianis a devenit mult mai sigur.
Experiențele amestecate din primele 45 de minute s-au adăugat în memoria lui internă, iar fiul lui Gică Hagi va ajunge, probabil, să realizeze că un jucător genial nu e cel care caută mereu soluții neașteptate, riscând să-și expună colegii în mod inutil, ci acela care știe când să dozeze riscul din pasa lui și când să aleagă o soluție mult mai simplă, deloc rușinoasă.
Un exemplu e chiar pasa cu care i-a deschis lui Manea spațiul necesar pentru centrarea excelentă de la ultimul gol.
Acum, Rădoi știe că România va avea șanse mai mari în meciurile cu adversarii mai puternici dacă Ianis va fi mai matur în joc.
Mulți văd asta, puțini au însă curajul să o spună, de teama sau de dragul tatălui său.
În același timp, noi, publicul, putem să înțelegem că vorbim despre niște fotbaliști necopți, supuși încă unor erori adolescentine. Aici e și cazul lui Ivan, mult criticat pe Facebook după meci.
Cei care l-au sfâșiat cu criticile trebuie să-și aducă aminte că atacantul este cel care a câștigat un duel aerian cheie cu Uremovic la faza golului doi. Mingea trimisă de Ivan în centrul careului e jucată de Pușcaș peste portar, iar Ianis – venit bine în spatele fazei – a profitat.
În final, mai am de spus doar atât:
Pușcaș, ești un monstru!