Seara maturizării lui Ianis Hagi
Curajul și încăpățânarea fiului lui Gică Hagi, moștenire genetică, au deschis drumul spre poartă
Minutul 14 din FSCB – Viitorul.
Exact în jurul cercului de la mijlocul terenului, ca pe o tablă de șah, s-au pomenit față în față 3 pioni albaștri, Vână, Băluță și Houri, și 2 roșii, Nedelcu și Filip. Din start, o mică superioritate. Ca să terminăm comparația cu șahul, între cei doi fotbaliști de la FCSB, așezați în linie, era un spațiu gol, iar în spatele acelui câmp neocupat cerea mingea de două secunde Ianis Hagi, liber, însă cu spatele la poartă.
Dacă oprești faza aici și analizezi pozițiile din teren, prima întrebare este cum Dumnezeu a reușit Viitorul să marcheze. 8 fecesebiști plus portarul Bălgrădean, toți cu fața la minge, contra 3 jucători de-ai lui Hagi preocupați să se demarce.
Teoretic, nicio șansă într-o mie de ani!
Dar fotbalul e o chestie fluidă și ușor haotică, greu de încorsetat în sisteme de joc, ușor de explicat din fața calculatorului, ca vitejii după război, însă dificil de interpretat în teren, la puls mare.
Din start, așa cum a remarcat fostul dinamovist Ștefan Grigorie în studioul GSP Live, Filip și Nedelcu sunt statici și pasivi în această fază, ca doi urși împăiați, iar așezarea lor în linie i-a expus pasei verticale a lui Băluță pentru Ianis Hagi.
Venită la insistențele decarului de la Viitorul, pasa i-a scos din joc pe închizătorii FCSB și, automat, pe ceilalți doi coechipieri aflați în stânga și în dreapta mijlocașilor centrali. Rapid, dintr-o superioritate de 8+1 contra 3, faza a devenit un 4+1 contra 3.
Dar, când Ianis a primit cu spatele la poartă, șansele de gol erau încă mici.
Curajul și încăpățânarea fiului lui Gică Hagi, moștenire genetică, au deschis drumul spre poartă.
Ajutat și de spațiul uriaș dintre liniile FCSB, Ianis s-a întors spre poartă și a avut răgaz două secunde să proceseze continuarea. În fața sa erau înșirați toți cei patru fundași, Calcan ataca banda dreaptă, Drăguș pe cea stângă.
Unde să pasezi?
Aici, Ianis a primit ajutor de la Junior Morais, fundașul stânga prieten cu mai toți adversarii săi direcți.
Brazilianul a făcut un pas în față, ieșind din linie, iar în spatele său s-a căscat un un spațiu pentru Calcan. Exact acolo a pasat Ianis, iar rezultatul a fost golul de 1-0.
Cinic, eficient, rapid.
Dar nu atât de rapidă precum a fost faza de la golul doi al Viitorului.
În plină presiune a FSCB, venită ca urmare a ajustărilor tactice făcute de Teja în zona centrală, Cojocaru a prins o minge centrată în careu. Era minutul 63 și 10 secunde și mulți portari ar fi încercat să mai smulgă niște secunde din cronometru.
Continuarea a fost electrică, comparabilă la sutime de secundă cu fulgerătoarele contraatacuri gândite și cerute de Jurgen Klopp la echipele sale.
Cojocaru a repus mingea rapid, cu mâna, până la Ianis Hagi, demarcat în dreapta. Prinsă desfăcută pentru atac, FSCB a intrat în panică pentru a acoperi spațiile la timp.
Strângând din dinți, cravașându-și corpul obosit de presingul de până atunci, fiul lui Hagi a luat mingea cu el în sprint până dincolo de mijlocul terenului.
Vânat de Coman și Tănase, Hagi s-a oprit. Părea că sprintul și faza se terminaseră, la fel și oxigenul consumat de creier.
Trecuseră opt secunde de la repunerea lui Cojocaru.
Ce a urmat a fost o dovadă de geniu și de maturizare, într-o conjunctură ideală.
Cu coada ochiului, Hagi a văzut că Houri sprintează spre poartă. Prins de fază într-o poziție bizară de libero, Moruțan – creatorul golului egalizator al lui Coman – a făcut pasul la ofsaid, sinucigaș în condițiile în care Junior Morais și Benzar erau în spatele său și nu aveau nicio intenție de a se sincroniza cu el.
Atunci a venit pasa numărului 10 pentru Houri, perfectă în timp și spațiu.
Când francezul a căzut în careu, trecuseră 11 secunde de la repunerea lui Cojocaru.
Paradoxal, deși a însemnat golul victoriei, penaltyul transformat de Ianis Hagi a fost poate cea mai puțin importantă contribuție a sa din meci.
La 20 de ani și aproape 5 luni, fiul lui Gică Hagi s-a maturizat și poate controla de unul singur o partidă de play-off cu FCSB, nu doar cu Botoșani sau Poli Iași.
Între atâtea aprecieri își face loc o singură întrebare: cum se va manifesta maturitatea sa într-un campionat puternic, acolo unde spațiile și timpul se comprimă atât de tare încât fotbalul din Liga 1 pare o joacă preistorică?