Mafia porumbeilor

Piața Buzești, oră de vârf și de blestemat vremea.

Sărit rapid pe bancheta din spate a unui taxi, pasagerul își aruncă ochii direct în telefon. Scroll down, down, down, fără a ajunge la fund.

În jur, toate fețele din mașini […]

Piața Buzești, oră de vârf și de blestemat vremea.

Sărit rapid pe bancheta din spate a unui taxi, pasagerul își aruncă ochii direct în telefon. Scroll down, down, down, fără a ajunge la fund.

În jur, toate fețele din mașini sunt luminate de ecranele smartphone-urilor. Pare că o armată motorizată de zombie așteaptă verdele semaforului.

Doar urechile rămân atente la stimulii externi.

Pe fundal se aude vocea șoferului, conectat și el prin cască la un telefon. Inițial, conversația lui nu prezintă niciun interes.

Apoi… “O să joc niște etape în sud. Vreo câteva. Să vedem și cum e vremea”.

Da, omul e băgat în sport.

Discuția continuă. “O să atac cu femelele, da”.

Pe bancheta din spate, ochii se ridică mirați din telefon și se fixează pe figura șoferului, reflectată în lunetă. Nu e sportiv pentru că fizicul și vârsta îl recomandă pentru un post sedentar. Oficial de club, ceva.

Să fie vorba despre fotbal feminin? Are o echipă de fete și le numește, grobian, “femele”? Gândul e tentant, tonul șoferului îndeamnă la atenție în continuare.

“Da, mă joc cu văduvii. Am avut rezultate cu năpârliții”. 

Dialogul devine tot mai interesant, dar despre ce dracu’ vorbește? E clar, e un limbaj codat. Mai trebuie văzut în ce sport e implicat.

“Oricum, cine are ceva bun trebuie să țină de ele. S-a învățat lumea la bani, vinde orice”. 

Aha!

Despre asta era vorba. Omul vinde meciuri și nu vrea să dea ponturi și altora, să nu strice cotele într-o piață unde toată lumea vinde.

Ăsta da noroc chior. Să pui mâna pe un om din mafia pariurilor într-un taxi, lângă gară, într-o zi în care vremea îți stricase tot cheful.

Deci, atenție sporită. Planul e simplu. E nevoie doar de numărul și indicativul taxiului pentru a obține mai multe date.

Ochii pică din nou în telefon, dar cu ei pică și un gând.

Google. Văduvi. Femele. Năpârliți.

“Sunteți columbofil?”

Șoferul zâmbește larg în lunetă, apoi se întoarce spre pasager.

“Da, cresc porumbei de curse. De ce? Vă interesează?”.

“Am crezut că sunteți din mafia pariurilor și vindeți meciuri. Credeam că vorbiți codat. Ce sunt văduvii?”.

Taximetristul corpolent se zguduie de râs.

Din cursă mai rămăseseră câteva sute de metri, suficienți pentru o scurtă introducere în lumea curselor de porumbei. Există competiții oficiale, există lot olimpic, sunt mulți bani la mijloc în străinătate, un român din Belgia a vândut recent un porumbel de curse în China cu 500.000 de euro.

Atenția e acum toată la șoferul care povestește cum o femelă din lotul olimpic al României pe care a crescut-o s-a întors din 11 curse de fond. Adică zboruri de sute de kilometri.

La a 12-a, n-a mai venit.

Ăsta e riscul. Îi selectezi, îi antrenezi, îi hrănești pentru marea performanță, dar douăzeci la sută dintre porumbei nu se mai întorc din curse.

Povestea e fascinantă, dar are doze de cruzime.

Puii sunt selectați riguros, după pedigree, dar mai ales după dimensiunile oaselor. Sportivi devin foarte puțini.

“Și restul?”

Șoferul ezită: “Restul îl dăm dacă avem cui. Dacă nu…”. Vorbele se termină cu un gest clar din mâini care arată cum se întrerupe brusc viața unei zburătoare.

Gândul e teribil și taximetristul simte. “Știu, v-am spus că e dur”.

Cursa e terminată de minute bune, dar mașina e oprită încă la destinație.

Gabi, șoferul, e o enciclopedie de columbofilie.

La un moment dat, povestește că Belgia e țara de origine a curselor cu porumbei. “La început, acum sute de ani, familiile bogate făceau pariuri între ele pe curse”.

Bingo!

Deci, până la urmă, e posibil să existe și o mafie a pariurilor la porumbei, mai ales dacă pe piață au intrat chinezii. La cursele de cai, niște aranjori din Cipru au fost în stare să ucidă un cal fără performanțe și să vopsească părul altuia mult mai bun pentru a obține câștiguri ilicite.

Gândul rămâne, însă, nerostit.

Poate la următoarea întâlnire, când Gabi va povesti cum arată o zi din viața unui antrenor de porumbei.