Vasile Tacticul și tragerea lui Vlad în țeapă

Era minutul 81, tabela arăta 2-0 și Dinamo părea că va duce derbyul către o victorie neașteptat de ușoară în fața unei rivale fără vână și fără inspirație. Din teren, Nistor i-a transmis lui Vasile Miriuță că nu mai poate. […]

Era minutul 81, tabela arăta 2-0 și Dinamo părea că va duce derbyul către o victorie neașteptat de ușoară în fața unei rivale fără vână și fără inspirație. Din teren, Nistor i-a transmis lui Vasile Miriuță că nu mai poate. Gripat, închizătorul a făcut semne că este epuizat după ce și-a hărțuit adversarii aproape un meci întreg.

Miriuță tocmai se pregătea să-l înlocuiască pe Nemec cu Daniel Popa. Sub fesul negru, rotițele sale tactice s-au învârtit de câteva ori cu viteză și s-au potrivit pe următorul pas dințat. Iese Nistor și intră Popa.

Adică, iese un mijlocaș defensiv și intră un atacant.

În tribune și în fața televizoarelor, aprinși de adrenalina rezultatului, cei mai mulți dintre fanii lui Dinamo au aprobat în gând schimbarea și spiritul aventurier al antrenorului. “Ce tupeu are Miriuță, le mai dăm un gol”, și-au spus ei.

12 minute mai târziu, fanii și Miriuță erau prăbușiți în scaune.

Cu o linie de mijloc scăpată de sub control după ieșirea lui Nistor și intrările anemicilor Hanca și Palici, Dinamo i-a permis rivalei să o înghesuie în 25 de metri. Chiar și așa, probabil că în patru meciuri din 5 egalarea nu ar fi venit, dar duminică a fost una dintre acele seri când soarta vrea să-ți râdă în nas.

Destinul a fost, însă, ademenit să joace farse chiar de Miriuță. Ceea ce a părut un act de curaj nebunesc s-a dovedit în final o lipsă de inspirație cruntă. Egalul cu FCSB nu este un dezastru, dar îngrijorătoare pentru Dinamo ar trebui să fie limitele tactice arătate constant de Miriuță.

De la numirea sa au trecut deja 17 meciuri și echipa întârzie să aibă o filozofie clară de joc. În afara pressingului evident pe care-l încearcă și nu-l reușește mereu, Dinamo cu Miriuță pe bancă arată în majoritatea timpului ca o gașcă de băieți răi abia adunați din cele patru zări.

Unii pot părea surprinși de o asemenea concluzie după un meci în care Dinamo a condus cu 2-0, dar ei trebuie doar să revadă derbyul în minte. Cu o FCSB fantomatică, golurile au venit din relaxarea inexplicabilă a adversarilor și din încăpățânarea lui Nistor de a vâna cauze aparent pierdute.

Nicio fază lucrată, nicio ocazie ivită dintr-o acțiune cu o idee clară în spate.

Iar introducerea lui Popa pe teren în condițiile în care pe bancă se mai aflau Monroy sau Dudea, fotbaliști cu un profil apropiat de al lui Nistor, a fost opera unui antrenor prea relaxat de rezultat, convins că meciul e gata câștigat.

“De ce să mai încălzesc un alt jucător, dacă-l am deja pe Popa încălzit pentru înlocuirea lui Nemec? Intră Popa și dă cu capul în centrări, la fazele fixe”, și-a spus, probabil, Miriuță.

FCSB a egalat din două centrări, una dintr-o fază fixă.

În fotbalul adevărat, o asemenea scăpare e semnul mediocrității profesionale.

În România, e doar un ghinion de-o seară.

Vlad, țapul ispășitor

La final, George Becali s-a uitat în ochii moderatorilor TV și s-a pornit telefonic: „Voi dacă erați în poartă luați golul ăla? Sunt mulțumit de echipă. A greșit Andrei Vlad, altceva nu am ce să spun. Dacă nu ai portar în poartă nu poți câștiga”.

Scurt, rapid, cinic. În câteva secunde, destinul unui puști de 19 ani care acum câteva săptămâni era considerat viitorul portar al naționalei s-a zguduit puternic. E nevoie acum de multă încredere și  chiar de o doză de indiferență din partea lui Andrei Vlad pentru a nu se prăbuși sub presiunea unei astfel de declarații.

Cariera lui e cu adevărat în pericol.

E adevărat că, duminică seară, Vlad a greșit în două rânduri. La golul lui Pesici, a degajat greșit, apoi a ieșit pe lângă centrarea lui Nistor. La faza de 2-0, mingea șutată de Torje i-a străpuns brațul stâng, prea moale și prea aproape de corp.

Imediat, fanii FCSB și-au adus aminte că Vlad a greșit și la Mediaș, dar mai ales în celălalt derby, cu CFR.

Vlad, în concluzie, trage echipa în jos.

Oare?

Să luăm doar cele două goluri de duminică.

La primul, Planici pasează slab înspre portar, punându-l pe tânăr sub o presiune inutilă din partea neobositului Nistor. După degajarea lui Vlad, Enache se scoate singur din joc, prăbușindu-se în fund la pasa lui Torje pentru Nistor.

La golul doi, Nistor recuperează o minge la jumătatea terenului și, datorită faptului că Teixeira reacționează târziu și nu închide spațiile, are tot timpul din lume pentru a pasa decisiv pentru Torje. Acesta primește pasa singur, într-un spațiu uriaș lăsat liber de Planici și Găman, după care îl întoarce pe Găman ca în curtea școlii.

Cele două explicații nu sunt alibiuri pentru Vlad, ci dovada că Becali nu știe ce spune atunci când se declară mulțumit de echipă, mai puțin de portar.

FCSB a jucat pe alocuri un fotbal atroce, iar gafele lui Vlad puteau fi evitate de colegii săi mai experimentați care l-au expus excesiv.

Evident, însă, cel mai tânăr plătește.

Din acest motiv, FCSB tocmai l-a transferat pe Cristi Bălgrădean, un favorit de-ai lui Cristi Borcea pe care Dinamo l-a îndepărtat în era Negoiță pentru greșeli repetate și, uneori, inexplicabile.

Eventualele lui greșeli în poarta FCSB vor fi acoperite de faptul că „are experiență”.