Stimate și dragă domnule Ilie Dumitrescu,
Stimate și dragă domnule Ilie Dumitrescu, ți-o spun de la bun început: m-a mirat foarte mult că după acel 4-0 de pe Anfield, stupefiat ca și mine de izbânda lui Liverpool, ai uitat să amintești că ai fost – alături […]

Stimate și dragă domnule Ilie Dumitrescu, ți-o spun de la bun început: m-a mirat foarte mult că după acel 4-0 de pe Anfield, stupefiat ca și mine de izbânda lui Liverpool, ai uitat să amintești că ai fost – alături de Messi – unul dintre cei câțiva care au zis, după acel 3-0 din turul de la Barcelona, că meciul nu e jucat. Pixul meu a declarat negru pe alb că a fost zguduit de viziunea dumitale și s-a întrebat, ironic și autoironic, dacă vorbeai serios.
Dacă lui Messi nu mai am ce-i scrie, dumitale îți pot imputa discreția. Să fi fost însă numai discreție? Nu, n-ar fi fost o laudă de sine… Și nici modestie, căci, sunt convins, amândoi cunoaștem ipocriziile modestiei. Nu trebuia să fii modest, trebuia să fii – pur și simplu – mulțumit. Ai văzut exact: la 3-0 pentru Barca, meciul nu era jucat; trebuia să fii mulțumit și concis. Nu ai fi păcătuit prin orgoliu.
Totuși, pixul meu vrea să-ți mulțumească. Grație discreției dumitale – să-i zicem așa -, acest pix nu are nicio reținere, nicio inhibiție să-și mărturisească bucuriile.
În tornada feerică a acestor două semifinale – în care de la Klopp până la Gică Craioveanu, Gabi Balint și dumneata, toți specialiștii declară că nu au mai văzut asemenea meciuri – , acest pix anacronic în lumea asta digital de inteligentă, un nimic în fond, e bucuros că în urmă cu câteva săptămâni (vezi Gazeta din 19.04) a prevăzut, mai în glumă, mai în serios, dar cu tot amorul pentru Premier League, o finală Liverpool-Tottenham, încheind articolul cu: „Fiecare are pixul și fixul său”.
O altă bucurie a lui este aceea că, tot mulțumită dumitale, el s-a gândit imediat (vezi Gazeta din 3.05) la Istanbul 2005, și nu la catastrofa Barcelonei de la Roma, aceea care azi, cum scriu teribil spaniolii, apare ca o glumă.
În fine, cea mai proaspătă plăcere a lui, la zi, este încăpățânarea cu care în cazul Ajax-Tottenham și-a respectat o lege a sa (să nu discute un tur fără returul său în Champions League).
Cine ar fi crezut că la 24 de ore după acel 4-0 de pe Anfield, mai e posibil acest 3-2, de fapt un al doilea 3-0 într-o singură repriză? A fost fotbal al unor energii cu aspect tornadesc – ultimul adjectiv cucerit de limba română.
Acest pix, stimate domnule Dumitrescu, nu mai vrea să audă de extratereștri, de galactici în fotbalul lumii. Toți acești Moussa Sissoko, Llorente plus Tadici și băieții lui frânți în iarbă în min. 95 sunt pământeni de-ai noștri pe care, ca și Klopp cu ai săi, pixul nu mai știe cum să-i superlativizeze, formidabilul, azi, nemaiînsemnând mare lucru…
Acest pix, dragă Ilie, e mulțumit. Îi permiți? E voie? Îți mulțumesc.