Sper să nu exagerez: dispare George Becali?!

În preajma unui eveniment de certă importanță emoțională

Nu, după meciurile de marți și joi, nu văd ce m-ar putea abate de la regula mea de aur: niciun tur fără returul său! Nu avem niciun motiv pentru a fi categorici în DA-urile și NU-urile năprasnice.

Superstițiile lui Dan

După prima repriză de la Cluj, statistica era – cum s-a spus – „absolut îngrozitoare” în favoarea Slaviei la tot ce ținea de posesie, pase și kilometraj; după a doua repriză, statistica s-a cam bulversat, CFR-ul a dominat, cu o bară și-un penalty ratat, Slavia cea de speriat a tras de timp, a comis de două ori mai mult fault decât ai noștri și s-a concluzionat abrupt că oricât a fost de „copleșitoare”, a avut cel mai bun om în portarul ei; s-a afirmat că a căzut în a doua – eu cred că a jucat la 1-0, cum îi place lui Dan, care a rămas pentru retur la sistemul lui de superstiții: „Șanse mici, mici… e nevoie de noroc pentru o minune”. La Glasgow a avut succes cu aceste idei, ca atare, propun să mai lăsăm fotbalul să-și facă de cap, ignorând încă 90 de minute statisticile.

Dispare „Inestimabilul”?

Cu FCSB-ul, capabil să joace ceva mai altfel decât în ultimele sale eșecuri, lucrurile (adică oamenii) stau mai complicat. De ce? Fiindcă miza calificării în Europa e cuplată la un eveniment de o importanță de nu chiar mondială, cu siguranță emoțională. Sper că nu exagerez: convins că după acest 0-0 de la Giurgiu, FCSB-ul e calificat 99%, inestimabilul patron al echipei a anunțat că iese din viața publică, nu mai apare în media, pur și simplu dispare! „Mă laud pentru ultima oară” e o declarație care, chiar dacă nu o auzim prima oară, de data asta e sortită să rămână.

Voluptăți

Nu se poate să nu rămână, căci alternativa e de un haz pe cât de greoi, pe atât de atroce: „Dacă ne bate Guimaraes în retur, îmi tai capul și mă spânzur. Nu se poate întâmpla așa ceva, suntem prea puternici!”. Glumește? Dumnealui nu știe să glumească, humorul său e de obicei un râs nervos. Acum, aici, e foarte precis: „Nu mai am emoții! Portughezii sunt prea slabi ca să ne dea vreun gol, m-am convins definitiv”. Transcriu aceste enormități cu o oarecare voluptate – nu pentru că aș dori să bată Guimaraes, dimpotrivă!, doresc însă ca aceste vorbe să rămână ca un mo(nu)ment de vârf al zăpăcelii la care ne-a adus, cel puțin în fotbal, această persoană plenipotentă, dotată cu un cult al propriei personalități cum – din câte am citit – nu sunt două în Europa; pe scurt: o persoană incalificabilă.

Teoria urcatului pe garduri

Când un asemenea personaj îți spune clar: „Mă laud pentru ultima oară!” e fair-play să-ți treacă prin cap: hai, te cred și eu pentru ultima oară. Firește că unii ar prefera să i se răspundă neted, scurt și la obiect, precum fostul președinte al Ligii Profesioniste, un alt priceput în lăudăroșenie, dar cu un ochi, în fotbal, nu o dată, de certă exactitate: „FCSB nu se califică, în retur o urcă pe garduri portughezii!”. Sper ca nici dl Dumitru Dragomir să nu exagereze.