Păcătoşeniile fotbalului nostru drag

Acest articol a fost scris de un fan United

Ce se mai poate spune, după noaptea asta, Dorinel? Întâi şi întâi, clişeul nostru – că de-aia ne place fotbalul, că de-aia e frumos, blablaurile din tată în fiu… Piano, piano! Fotbalul e atât de frumos încât poate fi, totodată, şi păcătos, ce, nu aţi mai văzut aşa ceva? Se numeşte, modern, complexitate.

Fotbalul poate fi atât de complex că ne poate lăsa năuci, stupefiaţi, perplecşi ca la miezul nopţii de miercuri; i-am văzut şi auzit cu ochii şi urechile mele pe clasicii Ilie Dumitrescu şi Gică Craioveanu plus Andrei Niculescu, plus Zicu – perplecşi. Păi, cum altfel? Din min. 67, meciul acesta conţinea o capodoperă. Golul de 1-0 al lui Ronaldo, pe o pasă lungă a lui Bonucci, o cursă genială a artistului şi un şut imparabil în plină cursă.

S-a analizat faza minute întregi, Gică a spus că el nu a mai văzut aşa ceva, Ilie îşi găsea, natural, modestia, nimeni nu se îndura să lase faza, au reluat-o cu voluptate.

Vreo 20 de minute nu am mai avut ce analiza: United era praf, Juve domina cu o dezinvoltură care mi s-a părut o curată frivolitate, Cuadrado rata buimăcitor un 2-0 normal, Mourinho schimba că nu avea ce face, ca în ultimele 5-6 minute, din nimic ai zice, Mata să prindă un şut de-al lui şi să egaleze, ba mai mult: în minutele 90 cu plus, pe o centrare ca orice centrare, pe un meleu în careul Juventusului, Pogba sau cine o fi fost să silească la un autogol. Un 2-1 – după ce United a avut un singur şut în „primele” 80 de minute! Un 2-1 care putea fi 3-1 dacă Rashford al meu, în ultima secundă…

Fotbalul nostru îşi permitea – că de-aia îl iubim! – una din marile sale păcătoşenii, iar Mourinho avea ultimul „cuvânt”: o grimasă violentă care îl desfigura în timp ce îşi acoperea cu degetele o ureche, ca să audă, cică, ce mai zic detractorii lui. „O lipsă de respect”, aprecia Gică, dar şi o exasperare înclin să cred, căci nu putem trece nici peste asta, oricât am fi de ai dracului şi complecşi.

„Juve a jucat fantastic” – de acord cu Gică Craioveanu, însă fotbalul nostru drag rămâne diabolic. Miercuri noaptea, el şi-a permis impertinenţa să stabilească un scor aiurea împotriva unei capodopere de gol care nu trebuia întinată. Să ne indignăm? Am fi prea serioşi. „E doar un joc”, cum spune înţelepciunea din bătrâni, ce-i drept din ce în ce mai anacronică. Ei şi? Să rămânem aşa, anacronici, măcar în fotbal, că n-o fi foc. Acest articol a fost scris de un fan United.