Să ne maturizăm cu Marius Copil!

A te reseta, a te focusa...

Nici după atâtea zile, nu mi s-a răcit entuziasmul pentru ceea ce a făcut Marius Copil la Basel. Nu a fost doar admirabil. A fost anormal de admirabil, dacă pot scrie aşa, şi pot având în vedere normalitatea actualei lipse de entuziasm în faţa performanţelor din sportul românesc. De ani de zile, cam de la Andrei Pavel încoace, nu am mai văzut şi vibrat la un asemenea tenis practicat de un jucător român: serviciu la peste 200km, viteză, stopuri, loburi, ratări milimetrice – şi unde?, şi cu cine? La Federer acasă, cu Federer, idolul său în faţa sa – într-o finală la care ajunsese după ce i-a învins pe Cilici şi Zverev, venind din calificări, de pe locul 93 în clasamentul mondial. Performanţa ţine de basmele sportului, de poveştile lui Cătălin Oprişan.

Ca să nu ne copilărim, cel mai plastic s-a exprimat în „Libertatea” tatăl său, dl Jean Copil, un fost rugbyst, ceea ce-i asigură, în ochii mei, o maximă competenţă sportivă: „Nu-l mai recunosc, este un alt om, alt jucător. C-o fi Providenţa, c-o fi Pavel, c-o fi Lucian, preparatorul fizic…”. Până la Providenţă, îl alătur pe Ioan Popoviciu, antrenorul lui psihologic, meserie nu prea iubită mai ales de patronatul nostru fotbalistic. Acesta i-a explicat lui Marius Mărgărit câteva subtilităţi care ar putea să ne maturizeze în meseria asta de microbişti uşurel inculţi în patimile noastre.

Personal, voi încerca să mă resetez, adică să mă disciplinez mental, ceea ce înseamnă să trăiesc „conectat mereu la prezent, indiferent la ce s-a întâmplat în punctul anterior, că l-ai pierdut sau l-ai câştigat”; pare enorm – mai cu seamă la noi, ăştia cu fotbalul -, dar e posibil „dacă respiri adânc, abdominal… Atunci te eliberezi de orice a fost înainte”. Ce perspectivă ni s-ar deschide! Apoi, m-aş focusa, verb al naibii de nou!, însă şi el inteligibil: „Să te gândeşti numai la ce urmează imediat, numai la obiectivul tău”. Însuşi psihologul zice că nu e simplu, totuşi asta nu mă descurajează. Eu sunt foarte mulţumit că Marius Copil şi echipa lui au adus pixului meu noi cuvinte, noi idei pentru a nu intra în brambureala de toate zilele; îmi urez – respirând adânc – să-l văd urcând în topul mondial până pe locul la care visează precis.

Şi cum obiectivul meu imediat e să închei articolul, ţin să mă focusez pe golul marcat de Suarez, cel de-al treilea în meciul cu Realul: voleul acela cu capul, cam de la 16m… Disciplinat mental, cutez să scriu că nici lui Messi şi nici lui Ronaldo nu prea le stă în caracter o asemenea realizare.