Fără Yazalde se face gaură-n cer!
Managerul sportiv al lui Dinamo declară șocant că „doar Yazalde ne poate ajuta acum”!
Yazalde, doar Yazalde, numai Yazalde. Fără prea multe lecții de gramatică se poate spune și „decât Yazalde”.
Așadar, după cum grăiește managerul Marius (pentru apropiați Mario) Nicolae, altă cale nu există!
Se face gaură-n cer dacă nu vine Yazalde, soarele uită să mai apună seara și să mai răsară dimineața fără el! După accidentarea lui Nemec, nimeni, dar absolut nimeni altcineva, nu poate umple golul din atac.
Nici Zlatan, nici Haaland, nici Mbappe, iar tinerii și promițătorii dinamoviști aflați în peisaj, cu atât mai puțin. Doar Yazalde!
Rolul DDB
Toată lumea laudă eforturile suporterilor și chiar sunt de lăudat. În ultimul an, au fost cea mai importantă sursă de venit a echipei.
Au vândut bilete virtuale la meciuri, cam 50.000 de eveniment, a câte un euro bucata. Asta înseamnă măcar 100.000 de euro pe lună, poate și mai mult, depinde de numărul meciurilor de pe teren propriu.
Au plătit salarii (s-au achitat și lefurile pe luna ianuarie, ceea ce înseamnă că lucrurile sunt la zi), au astupat găuri din urmă, au renegociat contracte, i-au lămurit pe mulți dintre jucători să accepte sume mai mici.
Au adus sute de mii de euro, fără de care Dinamo și-ar fi frânt cu siguranță gâtul. Asta înseamnă dragoste, asta înseamnă ajutor.
Prin comparație, Negoiță e un negustor șmecherit, iar ceilalți, hispano-ardelenii, niște potlogari numai buni de dat în urmărire generală și internațională.
Fraierii și șmecherii
DDB plătește, manageriatul sportiv al lui Dinamo, însă altcineva decide. Cu acordul unora dintre plătitorii de la DDB, însă nu al tuturor.
N-au cum să fie toți plătitorii de acord cu recentele aterizări în peisaj ale lui Nepomuceno (destul de modest) sau Morsay (corigent la tehnică, s-a văzut la luftul cu Sepsi). Pe portarul Kongshavn încă nu l-am văzut, dar parcă Straton era mai de soi.
Cu toată criza, cu toată pauperitatea dinamovistă transformată în loc comun, continuă să sosească jucători de te miri unde. Din exoticul Curacao, unde domiciliază prin pașaport Nepomuceno, până la Nordul zgribulit al Europei, de unde vine portarul încă nearuncat în arenă.
Răbdare cu cine?
Mario Nicolae îndeamnă la paciență. „Să avem răbdare cu cei noi”. Să avem, de ce să n-avem? Dar n-ar fi mai bine să avem răbdare cu Măgureanu, cu Bani, cu Mihaiu, cu „Rici”, cu Moldoveanu, cu Borcea, cu Ehmann, cu Eșanu?
Cu toții „Underi”, cu toții talentați, cu toții dinamoviști, cu toții la un nivel salarial mult mai jos decât al veneticilor, care pe lângă leafă mai cer și comision pentru impresar, locuințe și mașini de serviciu și așa mai departe.
Nimeni nu sesizează că starea economică precară e un moment prielnic pentru a apela la resurse proprii în detrimentul unor importuri discutabile, dar costisitoare?
Indispensabilul Yazalde
Pe Yazalde Gomes Pinto îl știm. De la Astra, de la Gaz Metan, de la Hermannstadt. Puternic, cu ceafă de taur și coapse ca niște trunchiuri de stejar. Dar și gras. Prea gras pentru un fotbalist de înaltă performanță.
Gras atunci, când juca la echipele noastre, probabil gras și acum. Și cu goluri puține, prea puține pentru un atacant central. La Astra, 7 în 26 de meciuri. La Gaz, 5 în 24, la Sibiu 6 în 34. În total, în carieră, 27 de goluri în 162 de meciuri, cam o reușită la 5 partide.
Prin comparație, Sorescu înscrie mai mult din postura de fundaș dreapta. Dar, conform managerului sportiv, „Yazalde e singurul care poate ajuta”.
Rup porțile sau cântarele?
Yazalde vine ca panaceu pentru criza ofensivă și urmează să se așeze lângă Magaye Gueye. Deocamdată în atac (trebuie lărgit careul advers, fiindcă nu încap amândoi în el), nu se știe dacă nu și în jacuzzi.
Colăceii abdominali îi ajută pe ambii să plutească. Ce e clar e că mai trebuie comandat un echipament XXL, în speranța că duetul dolofan din atac va rupe totuși porțile, nu cântarele. Măgurene, Mihaiule, e rândul altora, așa că voi mai stați o tură! Și voi, dragi DDB-iști, nu uitați să cotizați mereu, că au alții grijă ce fac cu banii!