Urgența s-a terminat, alerta și aberațiile continuă

Fotbalul trebuie să fie mult mai aseptic decât restul vieții. Toată lumea se revoltă, de la campionul mondial Deschamps la compatrioții noștri cu crampoane

Chiar dacă e cetățeanul unei țări care a suspendat campionatul, marele Didier Deschamps se miră de aberațiile fotbalului, acolo unde el deja se joacă. Cel care a câștigat titlul mondial atât ca antrenor, cât și ca jucător (doar Beckenbauer și Zagalo au mai reușit performanța!) se uită la Bundesliga și nu înțelege de ce jucătorii de rezervă trebuie să stea în tribună cu măști pe față, la niște scaune distanță unii de alții, iar cei de pe teren se pot duela cu toate mijloacele fotbalului, de la coate la ghionturi și îmbrânceli.

Nu trebuie să ai palmaresul lui Deschamps ca să pricepi mecanismele stranii ale acestei sere dezinfectate. Nimeni dintre trăitorii contemporani nu înțelege.

Grija statului român

Ocrotitor cum îl știm, statul protejează fotbalistul. Îl testează, îl ține izolat, îl obligă să mănânce din caserolă, după două săptămâni de cantonament îi mai impune, într-o primă fază, încă două. Protocolul e de neînțeles, deși se poate schimba de la o oră la alta, ba chiar ar trebui să se schimbe. Fotbalistul trebuie să stea în cantonament (obligat de Stat, nu de antrenor) dacă stau în cantonament și angajatul de la hipermarket, și vatmanul de pe tramvai, și polițistul din intersecție. Și ei interacționează cu semenii, și ei pot transmite virusul.

Cum de la 1 iunie aria libertăților se lărgește, barmanul care pune berea în halbe la terase, bucătarul care prepară mult gustata ciorbă de burtă, ospătarul care cu o mână aduce comanda și cu cealaltă (sau cu aceeași) strânge bacșișiul, toți aceștia ar trebui să fie la fel ca fotbaliștii, testați și ținuți în cantonamente.

Poftiți la spectacol!

Tot de la 1 iunie, se vor putea organiza spectacole în aer liber cu cel mult 500 de privitori. Distanțați, mascați, dar firește că netestați. Despre ce fel de spectacole vorbim? Vreun concert simfonic? Nu se prea pretează la parcuri, intră ciripitul vrăbiilor peste viori. Vreun teatru? Greu de crezut că vom vedea Hamlet în Herăstrău vreodată.

Cu indicația expresă ca asistența să nu se ridice de pe scaune, se vor produce trupe rock, pop, soliști de muzică ușoară, populară și, fără îndoială, nelipsiții maneliști. Adică fanii lui Salam își pot pune masca pentru a-și admira idolul, însă fanii lui Budescu nu. Acolo, la acele concerte, există sunetiști, cărători de boxe, rupători de bilete, cărora nu le-a făcut nimeni testul COVID-19, în timp ce fotbaliștii au devenit de câteva săptămâni încoace cele mai testate persoane din țară.

Are și fotbalul hibele lui

Poate că totuși fotbalul își merită soarta de a se afla printre domeniile cele mai restricționate, pentru că regulamentele sale sunt nepermis de evazive. Răzvan Burleanu spune senin că nu se pot aplica sancțiuni nici celor de la Dinamo, care au plecat din cantonament mai devreme decât trebuia să plece, nici celor de la Rapid, care erau pe teren mult mai mulți decât ar fi trebuit să fie. E vorba despre lipsa sancțiunilor sportive, nu administrative.

De exemplu, austriecii, care au regulamente făcute de specialiști, nu de politruci milenariști care au fost la primul meci din viața lor după ce s-au angajat la Federație, au depunctat liderul Linz de nu s-a văzut, pentru o pricină similară cu a Rapidului. Noi ridicăm din umeri, spunem că e interzis, dar nu spunem și ce pățim dacă nu respectăm interdicția. Habar n-avem că legea fără sancțiune își pierde forța de lege.