Gigi Privatu’
Marele om de afaceri contemporan face pe victima Statului. Nu doar el, ci și alți proprietari de echipe a căror activitate se întrepătrunde cu banii publici

E culmea să-ți dezvălui vulnerabilitățile plecând de la o chestiune în care ai în principiu dreptate. Gigi Becali, ca și foarte multă altă lume, consideră că nu e normal ca Steaua Armatei să fie cocoțată direct în liga secundă după ce ani l-a rând n-a putut să urce din Liga a patra într-a treia. Dar contestă acest lucru și merge la TAS cu jalba pentru că această promovare, încă nevalidată, îl afectează direct. Dacă ar fi fost trimisă direct în Liga 2 campioana județului Sălaj sau Maramureș, puțin i-ar fi păsat.
Gheara Statului
În aplombul său contestatar, întemeiat, cum am mai spus, Gigi îmbracă o armură privată, dând cu buzduganul în tot ce înseamnă Stat. Obtuzitate, corupție, fărădelege, abuz. Acestea sunt coordonatele activității publice, în timp ce sistemul privat e imaculat și feciorelnic, chinuindu-se să răzbată printre tot felul de piedici administrative, printre gheare etatizate și hrăpărețe care sugrumă suava și ingenua inițiativă particulară, candidă și imaculată ca o zi de mai.
Schimbul de terenuri
Dar să nu uităm cine vorbește despre Statul hrăpăreț și abuziv. Vorbește un om care a avut de câștigat enorm din acel legendar schimb de terenuri cu Armata. Potlogărie dovedită, în urma căreia ministrul Babiuc s-a dus la pușcărie la 75 de ani, iar el, maestrul Gigi, nu s-a dus. A cunoscut gratiile pentru altele, nu pentru asta. Atunci, când îi băga milioane de dolari în conturi, Armata era bună, iar banul public n-avea miros. Acum are, săriți, oameni buni, uite ce abuzuri se fac. Se fac, într-adevăr, dar nu așa mari ca acelea la care a fost părtaș.
Zece Florinei
Statul a fost iarăși minunat atunci când i-a dat, prin intermediul ANRP, despăgubiri de 75 de milioane de euro pentru un teren cumpărat cu un milion de euro. Beneficiu imediat, facil, fără bătaie de cap. Din pârdalnicul de fotbal n-a reușit niciodată să obțină un asemenea câștig. Păi, trebuie să vinzi vreo zece Florinei (la valoarea lor reală) ca să iei banii ăștia! Sau măcar vreo 5 Florinei la valoarea pe care își închipuie proprietarul c-ar avea-o perla din colierul său.
Trebuie să te mai și pricepi
Dar ca să-i produci, trebuie să investești, să te pricepi la fotbal, e nevoie de multe lucruri cu care el n-are nicio treabă. E mult mai simplu să faci un schimb cu Armata, să subevaluezi un teren și uite averea. Ți-o oferă pe tavă Statul pe care acum îl țintuiești la zid că face nedreptăți. Când te îmbogățește, e minunat. Când îți pune o piedicuță, asmuți presa, că ai destule portavoci, să sară și să demaște nedreptatea care ți se face.
Colegii privați
Gigi Becali e doar avangarda din fotbal a acestei loji elitiste de privați la al căror capăt de linie se află Statul. Betoanele lui Negoiță oferite primăriei fratelui, cazarea carantinaților (plătită din bani publici) în hotelul plângăciosului investitor într-o perioadă în care camerele ar fi stat goale, că nu prea e turism în martie-aprilie. Agricultura înfloritoare a lui Ioan Niculae, retrocedările lui Mihai Rotaru. Exemple peste exemple de destoinici investitori privați, care poartă pe sub armura strălucitoare a particularului înfloritor cămașa luată din bani publici.
Am înțeles, așa e societatea, așa sunt rânduielile, dar măcar nu mai arătați cu degetul, că de fapt vă arătați în oglindă pe voi înșivă.