Cifrele și adjectivele Derby-ului
În căutarea perfecțiunii, fotbalul a găsit frumusețea. Rarisimă în peisajul arid pe care-l oferă campionatul în teren și în tribune.

Recenta finală a Mondialului a fost mitraliată din toate pozițiile pentru toptanul de greșeli comise de niște oameni storși de o lună de competiție. A fost un 4-2 memorabil, desființat de iubitorii de tactică, de precizie matematică, de ermetică defensivă. Da, erorile au fost mari, ale portarilor, ale fundașilor, chiar și ale arbitrilor. Însă fără ele, un 0-0 sau un 1-0 ar fi fost nesărat, neatractiv pentru public și ușor de dat uitării. La altă scară, acest 3-3 de pe Arena Națională vine cam cu aceleași argumente pentru frumusețe și suspans și cu aceleași note proaste pe care profesorii de apărare betonată nu se vor zgârci să le treacă în catalog.
Cifrele spectaculoase de altădată
În ani au fost foarte multe 0-0, 0-1, 1-0, 1-1 între Steaua și Dinamo. Exprimarea e corectă, nu FCSB, ci Steaua. În epoca FCSB maximul a fost 2-2, astă-primăvară. Acele meciuri cu scoruri mici, perfecte sau aproape perfecte în plan tactic, au trecut neobservate.
După Derby-ul de sfârșit de iulie, s-a făcut trimitere la un 3-3 în Ghencea, acum fix trei decenii. Cu Hagi, Lăcătuș și Pițurcă de o parte, cu Vaișcovici și Cămătaru de cealaltă. A fost un meci frumos, pe care jurnalistul român de astăzi, cu o vârstă medie în jur de 40 de ani, îl rememorează cu mintea elevului de clasa a treia și a patra. Dar atunci, în iunie 1988, ca să se ajungă la acel 3-3, s-au făcut mai multe greșeli.
A mai fost un 3-3 la fel de frumos în noiembrie 1975, pe un „23 August” cu 80.000 de oameni.
Spectaculos, dar plin de greșeli și acela. Cu Dudu, Dinu sau Sătmăreanu II „Peggy” luptându-se eroic în fața lui Liță Dumitru, Puiu Iordănescu sau Costică Zamfir. Și atunci s-au comis erori, dar peste ani a rămas rotundul scorului.
Și a mai fost un 5-2 pentru Dinamo, pe 1 septembrie 1976, exact în ziua în care Dudu Georgescu făcea 26 de ani. Atunci era etapa a treia, acum a doua. Vasile Iordache a luat goluri parabile, fundașii au luftat, dar alți 80.000 de oameni, plus milioane de telespectatori au trăit senzația unui meci memorabil.
80.000 de oameni în epoca gradenelor și a talăngilor echivaleazã cu 27.835 în era turnicheților și a petardelor. Plus că e sfârșit de iulie, perioadă în care mintea îți stă mai mult la prețul șezlongului de pe plaja de la Mamaia decât la prețul biletului la Derby. Iar prețurile zău că sunt comparabile!
Adjectivele de azi
Impardonabil. Se referă la Penedo, care a luat gol direct din corner. Naiv. Apărarea lui Dică la golul lui Mihai Popescu. Superficial. Trimitere la Nistor, care a ratat victoria în minutele de prelungire. Suburban. La strigătele de junglă ale peluzei dinamoviste în direcția lui Gnohere.
Da, aceste adjective pot fi pronunțate. Dar trebuie rostite și altele. Alert, viu, pasionant. Cu referire la jocul în sine. Spectaculos. La golul din întoarcere al lui Mircea Axente. Generos. La travaliul lui Mahlangu, adevărata revelație a Derbyului. Eficient. La Florinel Coman, care intră la pauză și dă două goluri. Inspirat. La Dică, autorul schimbării lui Teixeira cu Coman. Mobilizator. La Florin Bratu, care a stat 90 de minute în ploaie și și-a împins mereu echipa înainte, făcând-o să egaleze de trei ori.
De reținut
De reținut această dată, 29 iulie 2018. Și de rememorat, ori de câte ori căscăm în fața televizorului, privind niște tribune goale și niște fotbaliști care în numele Tacticii Supreme frământă mingea într-un ritm adormitor. Atunci, când ne vom plictisi, să așteptăm pronia cerească a unui gol din corner pe o eroare de portar sau a unei faze din care se înscrie spectaculos cu capul, firește că în urma unei greșeli de marcaj. Așadar, 29 iulie 2018!