1-4 e jumătate din 2-8

În plină omagiere a lui Mbappe, trebuie admirată și curtea căminului de bătrâni în care Kylian și-a făcut de cap

Sigur ați parcurs amicalul schimb de replici dintre Pique și Griezmann. Mai mult puncte-puncte, steluțe și „pe-a mă-tii”. Dacă elevata conversație apărea între Florinel și Florin, adică între Coman și Tănase, s-ar fi spus că ai noștri sunt needucați și umblă mereu murdari la gură. Dar a fost între Gerard și Antoine, unde doar limba e alta, pentru că sensurile rămân aceleași. Și a fost publicată de „El Mundo Deportivo” și „Sport”, oficioase blaugrana, pentru că dacă înregistrarea venea de la „As”, s-ar fi spus că e mâna Realului, a lui Franco, a Coroanei și a mereu asupritoarei Castilii.

Au îmbătrânit meșterii

Să trecem de la forma discuției dintre Pique și Griezmann la fondul ei. E un dialog între doi soldăței în tranșee, care văd de aproape șenila tancului. Dacă vreți, tancul acela nemțesc care i-a călcat cu 8-2 astă-vară la Lisabona. Acum, acest 1-4 de pe Camp Nou e doar jumătate din acel 2-8. Dar mai e loc pentru rotunjire. Cine amintește de celebra remontada de acum patru ani (6-1 în returul catalan după 0-4 în prima manșă pariziană), vorbește să nu tacă. Șandramaua aceea a fost reparată de niște oameni vii, cu meșterul Leo în frunte. Acum tâmplarii sunt bătrâni, neputincioși, le tremură cuiele-n gură și li s-a uscat cleiul pe degete. Cine are altă părere să mai privească o dată imaginea când Pique nu poate să-l oprească pe Mbappe nici ținându-l de tricou.

Nu neapărat Messi

Toată lumea vorbește de amurgul lui Leo. De acord, dar el are dreptul să îmbătrânească în tricoul acela, el e cel care a comandat rafturi suplimentare, fiindcă pe cele vechi nu mai încăpeau trofeele. Busquets însă arată mult mai bătrân. Marele cinciar a fost măricel cât timp pasele sale de doi metri ajungeau la coechipieri. Acum ajung la adversari. Tot bătrân e și Pique, și de ceva vreme, mai mult manager de turnee de tenis decât stoper. De bătrânețe suferă și Jordi Alba, care și-a pierdut viteza. El știe teoretic cum trebuie urcat în atac, dar o mai poate face doar cu liftul. Fără să fie neapărat bătrân, Griezmann, chiar dacă încă n-a schimbat prefixul, să-l pună pe 3 în față, s-a molipsit și el de senectutea înconjurătoare.

Ce vine?

De ani și ani, se tot vorbește de „La Masia”, acel Sidex de unde ies laminate de lux. Poate Ansu Fati, dar săracul e accidentat. Pedri și Riqui Puig (Pugi, cum se pronunță în grai separatist) sunt niște eboșe de mici dimensiuni, la figurat, dar mai ales la propriu. Dest și Trincao acoperă inexistenta, acolo, regulă U21, dar sunt un fel de Nandor Tamas, adică pot fi selecționabili sub alte flamuri. Cu alte cuvinte, dinspre Massia vine mai puțin decât altădată, iar produsele sunt de o calitate discutabilă.

Ronald McDonald

Antrenorul, care ca jucător și-a pus semnătura pe prima Ligă blaugrana, cea din 1992, cu șutul acela de la 40 de metri, a spus după durul 1-4 că pleacă acasă decepționat și trist. Nu care cumva să plece de tot, fiindcă a ratat cam tot ce se putea rata. Inclusiv Supercupa, care oricum nu prea conta. S-a spus că Valverde, Quique Setien sau Tata Martino au dat-o-n bară pentru că n-au fost jucători suficient de mari ca să devină antrenorii potriviți pentru Barcelona. Precum Cruyff, precum Pep Guardiola. Dar Koeman a fost destul de mare pe teren, e destul de mare și pe bancă, numai că nu pare să înțeleagă că e nevoie de ceva nou.

Ați observat că blondul său albinos din tinerețe s-a mai închis la culoare, iar acum bate spre roșcat, iar Ronald a început să semene puțin cu Ronald McDonald? Clovn, adică.