Alin Buzărin

Oltenia continuă să dea nu doar fotbaliști, ci și povestitori cu har și cu simțul umorului. Plus memoria de PC de ultimă generație

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Alin Buzărin
Alt 15 noiembrie, alt ”acum ori niciodată”!

Să reproducem exact tabloul acelei după-amieze de miercuri. Soare cu dinți, stadionul Steaua arhiplin, fanfară militară pentru imnuri, pionieri cu flori, oameni cu haine cenușii, împovărați de nevoi și teroare, spunându-li-se că peste câteva zile începe Congresul al XIV-lea al […]

...

Contra: pentru voi, tribune!

De fapt, vorbim despre ceasurile al nouălea și al zecelea, că atâtea are grupa. Zece ceasuri, zece meciuri mari și late. Primele șase Contra le-a abordat cu ce-a vrut el, aproape insensibil la vocile care se arătau plictisite de unii […]

...

Boloni și sabia belgiană

Sabiei din titlu i s-ar putea spune și sulă pusă în coaste. O sulă de tip belgian, elevată, delicată, dată cu baiț de Flandra sau de Brabant, dar tot sulă. Tradus din flamandă în română asta înseamnă că dacă nu […]

...

Craiova, cântecul târziu al greblei

Timp de schimbare a gazonului era berechet. De pe 4 octombrie, de la finalul remizei cu Poli Iași, până pe 4 noiembrie, la fluierul de start al meciului cu Dinamo. O lună la dispoziție, fără meciuri acasă! Greu te mai […]

...

Negoiță antifumat

Singura noutate a conferinței de presă a fost părul schimbat al lui Negoiță, în vreme ce năravul i-a rămas același. Plângăcios, insinuant, uneori nu foarte coerent între o afirmație și alta. („Este clubul meu sau nu? Nu înțeleg…” a fost […]

...

Gyuszi Balint nu înjură, ci antrenează

Tehnicianul celor de la UTA a refuzat să scandeze, alături de galerie, măscări la adresa rivalilor de la Poli

Permalink to Gyuszi Balint nu înjură, ci antrenează
joi, 24 octombrie 2019, 9:33

Lucrurile, după cum relatează martorii oculari ai unui meci netelevizat (oare de ce?) s-au petrecut cam așa: UTA a bătut cu 1-0 Timișoara, iar la final jucătorii arădeni s-au dus să se bucure în fața galeriei. Antrenorul a făcut câțiva pași spre suporteri, i-a aplaudat, apoi s-a retras, lăsându-i pe fotbaliști să ia caimacul victoriei. Când a intrat pe tunel, și-a auzit numele strigat de galerie și a făcut cale întoarsă către fani. Al căror repertoriu degenerase între timp către deja clasicele trivialități la adresa marii rivale. Balint s-a întors în fața corului, dar a refuzat să intre în refrenul măscărilor.

Educat altfel
„Din punctul meu de vedere rivalitatea sportivă este și trebuie să fie un ingredient pentru acest meci special. Dar rivalitatea e una, iar respectul e altceva. Eu sunt educat puțin altfel. Chiar i-am felicitat pe cei de la Timișoara pentru cum și-au urmărit interesul”, a punctat antrenorul arădenilor, chestionat pe tema refuzului de a se ralia galeriei. A nu înjura marea rivală, tocmai învinsă, nu e o virtute, ci, în teorie, un comportament normal și decent. Însă o chestiune de educație tot e.

Depinde din ce unghi privești adversarul, rivalul, fotbalul. Și depinde de cât îți prețuiești propria imagine. Sau cum crezi că dă mai bine fotografia ta. Pe gard, cu măscările în gură, trup și suflet alături de fani, sau pe teren, aplaudând scandările care sunt de aplaudat și refuzându-le pe celelalte.

Există riscuri?
Gyuszi a și jucat la UTA, chiar a fost pe teren la ultima victorie contra timișorenilor, datând din negura timpului, tocmai din 2007. E un motiv ca el să aibă un loc în inima galeriei. Un alt motiv pentru a se afla acolo, în acea inimă, e traseul cu UTA din acest campionat, jocul bun etalat și locul în clasament, deschizător al perspectivelor promovării. Dar oare există riscul ca legătura dintre antrenor și fani să se șubrezească după refuzul lui Balint de a înjura rivala istorică?

Modul de pătrundere în inimă
Balint a antrenat relativ recent la Clinceni, Snagov sau Metaloglobus, locuri unde trebuie să admitem că nu se simte o presiune a publicului, pentru că nu prea există public. La UTA există, iar legătura dintre antrenor și tribună e esențială. Dar ea nu se fortifică prin preluarea refrenelor triviale, ci prin joc, prin comunicare, prin dialog, prin asumarea meciurilor mai slabe, prin explicarea deciziilor tactice. Și prin rezultate.

Discurs limpede
Exact așa a procedat Guyszi în cele patru luni de când e la Arad. A avut mereu un discurs limpede, direct, iar când n-a apucat să spună totul în conferințele de presă, a lămurit lucrurile pe larg pe rețelele de socializare. Așa se apropie un antrenor de fani. Nu înjurând, ci arătând galeriei că n-are niciun fel de secrete. Că e unul de-al lor tot timpul, minus acele momente când se depășește granița decenței.

Nu e doar educație
Dincolo de episodul de la finalul derby-ului vestului, traseul lui Gyuszi Balint trebuie urmărit și altfel. Fundaș harnic și dedicat la Brașov, CFR, UTA, Urziceni și în campionatul Ungariei, el a luat meseria de jos. A început ca secund al croatului Lokica la Brașov, a făcut apostolat în liga a treia la Tărlungeni și Miercurea Ciuc, a lăsat ceva în urmă la Clinceni, Snagov și Metaloglobus și a ajuns să se bată concret pentru promovare la 40 de ani, după șase-șapte sezoane de meserie.

A plecat de jos țintind sus. Aproape că e atipic. Mulți încep de foarte sus meseria, iar după câțiva ani nu se mai aude nimic de ei.

Comentarii (5)Adaugă comentariu

Tesla (2 comentarii)  •  24 octombrie 2019, 12:33

Asistam cotidian la gesturi condamnabile, deseori venite din partea celor care ar trebui sa reprezinte modelul propriilor jucatori (presedinti de cluburi, antrenori); intr-o lume in care scara valorilor este complet inversata banalitatea devine exceptionalitate, gestul lui Balint constituie subiectul acestui articol. Gyuszi a debutat ca antrenor la nivel amatorial, treapta cu treapta si-a insusit nu doar tainele meseriei, ci si respectul pentru valorile si traditiile adversarului. Dorinta de publicitate ii determina pe anumiti presedinti sa-si incredinteze echipa pe mana unei foste glorii; imediat abandonate ghetele de jucator imbraca “salopeta antrenorului”, cum definea treningul, mucalitul Teasca. Ultimul exemplu, Thiago Motta, proaspat numit antrenor la Genoa. Brazilianul propune un inedit sistem 2-7-2, portarul devine mijlocas, atacantul primul aparator, o parodie care imi evoca un film comic, celebru in Italia “*** nel palone”- Antrenorul in confuzie totala, partizan al formulei de joc 5- 5- 5. Foarte bun articol, as dori prin intermediul prezentului editorial sa- i urez antrenorului si mai ales omului Gyuszi Balint, MULT SUCCES!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Tesla (2 comentarii)  •  24 octombrie 2019, 14:06

Mai frate, puneti-va la punct sistemul de filtrarea mesajelor! Mi-ati moderat cuvantul antrenor scris in limba italiana intre ghilimele, asa cum este titlul original al filmului. Bravo, indepartati prin aceste metode arhaice putinii oameni care mai vor sa comunice in mod educat. Tineti-o tot asa!!!

Dan (1 comentarii)  •  24 octombrie 2019, 14:54

Nici vorbă, Aline, nici nu intră in discuție să fie ceva probleme intre Gyusi și noi. Așa antrenor n-am avut de foarte mulți ani, este respectat și iubit la Arad, știe ce insemnă acest club și a declarat că iubește UTA. Profesionist, serios, om cu caracter, lucru demonstrat după ce a refuzat Astra, Gyusi poate să rămână pe viață la noi. Te felicit pentru rândurile scrise.

Uta45 (1 comentarii)  •  24 octombrie 2019, 19:16

Sa scandeze mascari? Un curs de gramatica nu ar strica prin "redactie".

Atu54 (1 comentarii)  •  24 octombrie 2019, 21:01

@Uta45 “Redactie” intre ghilimele este gresit, nu exista sensul figurat care le impune.

Comentează