Pițurcă. Scopul și metoda
A venit la Craiova să ia campionatul, nimeni nu concepe altceva. În tumultul acestui obiectiv imediat, victoria cu FCSB aproape că se subînțelege

A avut trei mii de oameni la prezentare, o cifră mai bună decât media de spectatori a multor colege de campionat la meciurile oficiale. De aici trebuie început totul. Și de la faptul că la puține zile după ce-a fost instalat și-a pus ca poză de prezentare pe WhatsApp singura imagine în care apare, ca jucător, component al marii echipe a Craiovei. O imagine cu Teașcă antrenor, cu Balaci, cu Costică Ștefănescu, Crișan, Beldeanu și alți „maximi”. Deși fotbalistul Pițurcă a jucat numai 8 meciuri oficiale în prima echipă a oltenilor, pe când avea doar 20 de ani, mereu a fost asimilat drept oltean.
Gena izbânzii
Primul comandament al antrenorului-manager e schimbarea modului de gândire. Trebuie insuflată obișnuința victoriei supreme, adică a titlului de campioană, unei echipe care de doi-trei ani se învârte pe lângă podium, uneori îi pipăie ultima treaptă și-și face un titlu de glorie dintr-o Cupă câștigată în fața unei echipe care în momentul finalei încă era în liga secundă. Spre deosebire de CFR, care pare principala rivală, asta n-are Craiova încă! Deprinderea succesului, exercițiul performanței, gena izbânzii. Aceste însușiri trebuie să i le atribuie echipei Pițurcă, în calitate de posesor al lor. Când ai câștigat trofee interne, când ai calificat echipele naționale la turnee finale, înseamnă că știi deja să câștigi și că ești capabil să le transmiți asta celor cu care lucrezi.
La verde
Așa se traduce în fotbal diferența dintre teoretic și practic. „Să-l vedem la verde!”, adică pe iarbă, pe gazon. Probabil că oamenii care au devorat biletele la derby se așteaptă ca Mățel să fie noul Negrilă sau măcar noul Mănăilă, Ivan să dea vreo trei goluri, toate din foarfecă încă de la primul meci, Zakarici, aripa dreaptă adusă de la Partizan Belgrad, să fie de valoarea lui Zoli Crișan, Koljici să revină și după o jumătate de an de absență să-și reia seria golurilor ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. E foarte greu fie așa imediat, la nici două săptămâni de la instalare, iar oamenii din tribună, efervescenți și entuziaști, trebuie să imagineze și acel scenariu în care nu va merge totul pe roate încă de la început.
Concret, a treia
Craiova n-are salariile CFR-ului și FCSB-ului. Gigi Becali îl ia pe Cristi Manea și îi pune imediat pe masă 20.000 de euro pe lună. Mare lucru dacă Mățel are jumătate din suma asta! Petrescu îl aduce pe Boli și-l aliniază lângă alți patru fundași centrali buni sau foarte buni: Vinicius (netrecut pe lista pentru Europa), Burcă, Mureșan și Cestor. La nivelul apărării centrale Craiova încă suferă, de vreme ce ia de bun un produs, Bălașa, care a picat testul de calitate al roș-albaștrilor. Plus că la nivel de U21, Mihăilă, Jovanovici, Vlădoiu sau Constantin stau foarte greu lângă Coman, Oaidă, Vlad, Man sau Moruțan, ultimii doi după ce se vor reface.
Cu ce compensează Craiova
Cu publicul în primul rând. Cu valoarea unor jucători (Pigliacelli, Cicâldău, Ivan, Vătăjelu, Koljici, Bancu) în jurul cărora milionul se rostește la plural. Dar mai ales cu personalitatea lui Victor Pițurcă, încruntarea lui caracteristică așezând echipa, cel puțin din acest punct de vedere, măcar la nivelul CFR-ului. Dar încruntat e și Hagi (n-am vorbit încă nimic de Viitorul), iar valoare are și Astra, cu Tamaș, Budescu și Alibec printre titulari. Îi va fi greu lui Pițurcă, dar calitatea sa e și aceea că a spus încă de la început, clar și limpede, ce vrea. Vrăjeala cu „ne gândim doar la meciul următor” ține de trei ani Craiova la marginea performanței.