Gloanțe și obuze pentru Lăcătuș
Fostul mare fotbalist e țintă vie pentru a doua ratare a promovării Stelei militare. Dar, oare, el e singurul vinovat?

Suporterii îl acuză că e moale și că doarme, șefii bine bărbieriți pe obrajii rumeni, oameni fără nicio legătură cu fotbalul, îl acoperă cu reproșuri, până și Bumbescu, vechiul camarad de glorie și de transpirație, îl acuză că de-aia a ratat două promovări la rând, pentru că a făcut mereu doar ce-a vrut. O fi așa, n-o fi așa?
Lăcă pe bancă
Lăsăm deoparte fabuloasa carieră de fotbalist a lui Lăcătuș, dacă așa ceva se poate lăsa deoparte. 10 zece) titluri naționale!!!!! Dar asta a fost demult. Vorbim despre antrenorul Lăcătuș. Evitare a retrogradării cu un FC Național care părea compromis. Locul 4 cu Brașovul, la un pas de UEFA. Locul 5 cu Oțelul. Salvare cu UTA, unde începuse campionatul fără nicio șansă. Locul 3 cu Vasluiul și doar un penalty distanță de trofeul Cupei României. Trei mandate la Steaua, cu un loc secund (când cu „valiza”) și o eliminare spectaculoasă a Galatei, echivalentă cu accesul în grupele Champions League. E așa de puțin?
Neîngenuncheat
Să ne amintim de ultima ipostază a lui Lăcătuș ca antrenor în fotbalul mare de la noi. Steaua pierduse acasă cu Brașovul, 0-3, și toată echipa, cu jucători, staff și conducători cu tot, a îngenuncheat în fața peluzei suporterilor. Singurul care a rămas în picioare, aplaudând galeria, a fost Marius. Imediat după meci, a fost singurul care și-a dat demisia. Ceilalți, cei îngenuncheați, au rămas la echipă.
Firida
Lăcă nu mai are 25 de ani ca atunci când îl îngenunchea pe Dasaev. Nici 40-45, ca atunci când se bătea pentru titlu, ca antrenor. Are 55! Pletele negre au lăsat locul frezei „pierdut la spate”. Pântecul s-a rotunjit. I s-a mai tocit și arțagul care i-a întregit imaginea de fotbalist nărăvaș. I s-a reproșat că e moale, adormit. Poate că e. Dar cum poți să fii la liga a patra, când unii dintre jucătorii adverși (am văzut în patrulaterul de promovare, televizat) au pântecul mai proeminent ca al tău? Să aplici scheme, ca Mourinho, când se joacă într-un ritm de miuță pe doi mici și patru beri? Să ții lecții de tactică? Probabil că odată cu alăturarea sa de Steaua Armatei, Lăcătuș a întrezărit firida prin care să se strecoare înapoi în antrenoratul mare, după niște ani buni de pauză. Aici a greșit, dacă a greșit. Când a acceptat să meargă la un nivel mult prea scăzut!
Greșelile celorlalți
De câțiva ani, Steaua Armatei flutură acte (Talpan a devenit personaj mai important în fotbal decât jucătorii activi de la echipa națională) și promisiuni. Că va promova, că va face, că va drege. Am scris demult că nici în Premier League, nici în Bundesliga, n-am prea văzut echipe ale armatelor britanice sau germane, dar asta e altă discuție. Până la promovări și preamăriri fotbalistice, Steaua Armatei trebuia să treacă odată și-odată pârleazul mititel al ligii a patra. Pentru asta îți trebuie jucători buni de liga a patra, antrenor care a mai lucrat în liga a patra și știe coclaurile AMFB-ului și chiar buget de liga a patra, nu de a doua, că te ia valul! Îți trebuie conducători de liga a patra, nu colonei care să te scoată la revista de front să bați pas de defilare. Anul trecut a fost Rapid, acum Carmen, la anul poate că va fi altă fată. Între timp, va fi gata stadionul, iar echipa Oștirii va tot desfășura pe el operațiuni militare de ratare a promovării. Pentru onor, înainte!