Edward Buster Keaton 

Până să vină sau nu la FCSB, antrenorul Gazului face exerciții de polemică televizată. Ultimul i-a ieșit de minune

Dacă doar citești că Edi Iordănescu a spus că Șumudică a fost afectat de cei 10.000 de metri altitudine de la care tocmai coborâse e într-un fel. Ca și dacă parcurgi textul unei declarații în care spune despre același Șumi că era pe două posturi tv în același timp. E ceva umor, de care ești capabil când în pânze îți suflă un 4-0 a cărui transpirație încă nu s-a zvântat.

Dar dacă-l și vezi pe Edi spunând toate acestea e cu totul altceva. Voce egală, de parcă ar fi citit buletinul meteo. Niciun mușchi mișcat pe chip. Un fel de Buster Keaton, omul filmului mut, care te făcea să râzi fără ca el să fi fost văzut zâmbind vreodată. Minutul de aur al lui Edi Iordãnescu a fost cea mai reușită producție tv a ultimei săptămâni.

Fără supărare, dar replica lui Șumudică, spunând ceva despre controale medicale la Spitalul Militar, a dezamăgit. Mult mai bună fusese poanta din acea dimineațã, cu EDItorialistul.

Vine sau nu vine?
De vreo două săptămâni, în jurul lui Buster Keaton de Mediaș plutește dilema de a merge sau de a nu merge la FCSB. Niciodată Gigi Becali n-a ezitat atâta în jurul numirii unui antrenor. O ofertă clară nu aștepta răspunsul mai mult de câteva minute. Pe Cârțu, de pildă, cu ani în urmã, l-a luat de pe plajã, din Tenerife. Ca să ne referim și la aducerea de jucători, Bălgrădean a fost pescuit de pe aeroport, când tocmai se pregătea să plece în vacanță, și băgat imediat în poartă, după ce Andrei Vlad o comisese destul de urât cu Lazio.

Acum, sorocul a fost fixat pe 3 iunie, asta după ce patronul anunțase oficial încă de pe 11 mai despărțirea de Teja. La Palat deciziile se iau la foc automat, iar această tergiversare e semn că Edi e mai dorit decât a fost orice antrenor din epoca Gigi Becali. Mai mult, și discursul lui Iordănescu junior s-a schimbat cumva. De la negarea vehementã, de la enunțarea sonoră a principiilor sale, s-a ajuns în zona cenușie a lui „vom vedea după finalul play-out-ului”.

De ce nu e Olaru o garanție
Se dau interpretări metafizice fiecărei declarații, fiecărui gest. Transferul lui Olaru în Berceni e luat drept chezășie a preluării mijlocașului cu tot cu antrenor. Dar lucrurile stau și nu prea stau așa. Conform ultimelor spuse, Darius va mai fi lăsat o vreme la Mediaș, urmând a se muta în București abia din iarnă.

Dată fiind, în cazul semnării înțelegerii cu Edi, contondența pe care se anunță a o avea relația patron-antrenor, e foarte posibil ca până atunci, pânã în iarnã, să izbucneascã un conflict și, în momentul îmbrăcării decarului medieșean în roșu-albastru, antrenor la FCSB să fie deja altcineva. Mai degrabă, cumpărarea lui Olaru și suma de transfer, 600.000 de euro, par o indulgențã vândutã Mediașului, pentru ca vocalul „Limoniu” Mărginean să nu facă prea mult zgomot dacă Edi va da curs ofertei de la Becali.

Nu e vorba doar de clauzã
Să zicem că Edi semnează pe 3 iunie, că se apucă de treabă și că, în ciuda clauzei de un milion care-i asigură independența, patronul totuși se bagă. În acel moment, că va fi la o lunã, la trei sau la cinci, Edi va activa clauza, își va lua banii (cum i-a luat și pe cei 300.000 de la CFR) și va pleca, având chimirul plin.

Dar nu despre chimir e vorba aici, ci despre eticheta care i se va pune și pe care va scrie că nu stă pe nicăieri mai mult de câteva luni. De aceea, în ciuda mănoaselor despăgubiri, riscul lui Edi de a veni la FCSB e măcar la fel de mare ca riscul patronului de a-l aduce. Până pe 3 iunie nici nu mai e așa de mult!