A patra oară ar fi prea mult!

FCSB se pregătește temeinic să rateze încă un titlu, după alte trei irosite consecutiv

Azi e FCSB-Viitorul, meci pe care lumea de pe lângă fotbal se pregătește să-l întâmpine într-o cheie deja cunoscută, anticipând o victorie stelistă aproape tradițională, reparatorie, în contul acelui 2-5 legendar, devenit cap de pod al istoriei moderne și contemporane a campionatului nostru.

Rezultate epocale

Se uită însă că printre puținele hiatusuri ale seriei de succese fecesebiste se strecoară acel 1-1 din primăvara anului trecut, în urma căruia oamenii lui Hagi au făcut pasul decisiv către titlu. Ceea ce duce la ideea că evenimentele importante din existența Viitorului, salvarea de la retrogradare 2013 și câștigarea campionatului 2017, se leagă de rezultate epocale cu Steaua, ulterior FCSB. Cu alte cuvinte, de câte ori Viitorul a avut nevoie imperioasă de rezultat, l-a obținut. Iar acum e sus, e în cărți, așadar are nevoie!

Voluptatea ratării

În 2016 FCSB a pierdut titlul în fața Astrei mai ales prin acea înfrângere cu 2-0 de la Giurgiu, cu Varela în rolul personajului negativ. În 2017 a fost remiza cu Viitorul, despre care am mai vorbit. În 2018 echipa șlefuită în sufrageriile aurite ale Palatului n-a fost în stare să se extragă din acea serie aproape infinită de rezultate de 1-1 cu CFR. Acum, parcă se pregătește o nouă ratare a titlului, înfăptuită cu aceeași voluptate ca și primele trei. Într-un an în care CFR a avut probleme nu mari, ci imense, în start de sezon. În care Hagi aliniază o echipă cu medie de vârstă de 21 de ani. În care Craiova a vândut două piese grele și a demarat foarte greu. În care Astra e pe loc de play-out, iar Dinamo nu există în lupta de sus. Cum să poți rata campionatul în condițiile astea?

Ce se vede de afară

Acum câteva zile i-am văzut de aproape pe roș-albaștri la Sfântu Gheorghe. Au sosit în mod somptuos la stadion, cu autocarul lor elegant, pictat cu simboluri creștine ca vitrina unui magazin cu obiecte de cult. Au intrat superior în acele vestiare improvizate în containere, descrise deja de Alibec într-o declarație spectaculoasă. Și-au lăsat gențile, au pășit cu pedanterie pe gazonul de culoare verde-înghețat, ca nu cumva să-și deterioreze încălțările de prezentare. Grupul unit nu era grup, ci o alcătuire de băieți tineri și frumoși, cu căștile pe urechi, trimiși pe un tărâm ostil, la o bătălie care trebuie trecută cumva și apoi bifată în catastif. La fel au fost și în timpul meciului. Frumoși, eleganți, reci, dispersați fiecare la treaba lui. Neajutându-se unii pe alții, nepărând o echipă, ci o înșiruire de vedete aflate în așteptarea anchetelor de final de an, menite să le garnisească biografiile și să-i trimită către acele transferuri de zeci de milioane de care se tot vorbește. După meci s-au topit tăcuți, ca niște umbre, crucea de pe autocar a alunecat în noaptea rece. Dincolo de ea, în căldura interiorului, ecranele telefoanelor comunicau rechizitoriul implacabil al patronului, publicat cu promptitudine și cu voluptate de site-uri.

Modelul perfect de eșec

Așa, în această atmosferă, e greu să nu ratezi performanțele, indiferent de câte probleme are CFR-ul, de cât de necopți sunt cei de la Viitorul sau de cât de greoi ar fi început Craiova sezonul. O duci bine, ai salarii mari, visezi la plecări în străinătate, însă de multe ori te comporți de parcă ți s-ar cuveni totul și nu înțelegi de ce alții, care nu strâng tot ce se poate strânge din campionatul intern, care n-au vândut fotbaliști de milioane, cutează să-ți ia fața. Singura grijă săptămânală e să nu cazi, tu, individual, jucătorul cutare, în bătaia vorbelor patronului. La FCSB atmosfera nu e nici bună, nici proastă. De fapt, nu e nicio atmosferă. Pur și simplu, nu e aer.

Gnohere e golgeterul la zi al vicecampioanei cu 10 goluri FOTO Raed Krishan